E bine să faci ce vrei, dar numai când te-ai însănătoşit sufleteşte

 

Când ai renunţat la credinţa în Dumnezeu, sau poate nu ai avut niciodată credinţă, când nu ai credinţă în Dumnezeu, te simţi liber să faci ce ţi se pare ţie. Chiar dacă toată lumea din lumea asta, câţi i-am întâlnit, câţi ar fi aici de faţă, ar umbla cum nu se cuvine, eu tot cum se cuvine aş umbla! Aşa trebuie să gândească fiecare om care crede în Dumnezeu!

Dacă ai credinţă în Dumnezeu, dacă ai credinţă în bine, atunci nu faci anumite lucruri pentru că ştii că nu se fac, că nu-i corect, chiar dacă toată lumea din lumea asta, câţi i-am întâlnit, câţi ar fi aici de faţă, ar umbla cum nu se cuvine, eu tot cum se cuvine aş umbla! Aşa trebuie să gândească fiecare om care crede în Dumnezeu!

Faptul că necredinţa în Dumnezeu este pricină de păcat îl găsim în Filocalie la Sfântul Antonie cel Mare, care zice: „Cea mai rea patimă a sufletului este necredinţa şi necunoştinţa lui Dumnezeu”. Când ai renunţat la credinţa în Dumnezeu, sau poate nu ai avut niciodată credinţă, când nu ai credinţă în Dumnezeu, te simţi liber să faci ce ţi se pare ţie. Mama – Dumnezeu să o odihnească – avea o vorbă… Când voia să spună despre o femeie că trăieşte necuviincios, trăieşte rău, face lucruri necuviincioase, spunea aşa: „Apoi, cutare, a făcut ce-a vrut ea!”. Aşa ceva nu se poate în concepţia creştină. Nu poţi face ce vrei, şi e bine să faci ce vrei, dar numai când te-ai însănătoşit sufleteşte.

(Arhimandrit Teofil Părăian, Cum putem deveni mai buni – Mijloace de îmbunătăţire sufletească, Editura Agaton, p. 152)

De la același autor

Ultimele din categorie