Exemplu de autopedepsire și de luare aminte la sinele propriu

Arhimandritul Epifanie Teodoropulos

- Exemplu de autopedepsire și de luare aminte la sinele propriu
  
  Exemplu de autopedepsire și de luare aminte la sinele propriu

Eu sunt mult mai aspru cu mine însumi, decât cu oricine din voi. Cu voi sunt îngăduitor.

5 August 1988. Vecernia praznicului Schimbării la Față a Mântuitorului. Terminându-se slujba, Stareţul strigă din altar către cântăreţ:

- "Înainte de Cinstită Crucea Ta şi de Patimi..." (dându-i să înţeleagă că aşa trebuie să cânte).

Acela n-a înţeles şi a început să cânte: "Înainte de Crucea Ta, Doamne...

Stareţul n-a spus nimic.

A doua zi slujea. Şi iarăşi, după otpust, strigă din altar către cântăreţ:

- "Înainte de Cinstită Crucea Ta şi de Patimi...".

Acela însă iarăşi a început să cânte "Înainte de Crucea Ta, Doamne...

Atunci Stareţul deschide uşa de miazănoapte a altarului şi-i spune cu o voce răstită:

- Tot greşit o spui! Eu îţi spun "Înainte de Cinstită Crucea Ta şi de Patimi", şi tu începi de fiecare dată: "Înainte de Crucea Ta, Doamne...". Ia aminte, fiule, la ceea ce ţi se spune!

- Iartă-mă, Părinte, a spus acela şi a început să cânte corect.

După puţin s-au întâlnit la arhondaric. Stareţul a vorbit primul:

- Iartă-mă, fiule, dar m-ai enervat.

- Pe mine să mă iertaţi, Părinte, că v-am făcut să vă enervaţi!

- Nu, fiule. Când spun "m-am enervat", nu înseamnă că m-am mâniat. Mânia nu mi-a ajuns până la inimă, de aceea după puţin am fost ca şi mai înainte.

În clipa aceea un oarecare frate îi spuse:

- Părinte, tare mă tem ca nu cumva să fi simţit închinătorii.

- Oare?

Şi fața Stareţului s-a schimbat uşor. În ziua următoare, adică duminică dimineaţa a venit, a stat în obişnuitul său fotoliu, nepregătindu-se pentru a liturghisi. Deoarece în ziua precedentă a lăsat impresia că va sluji - spunea un oarecare cleric — m-am apropiat şi l-am întrebat:

- Nu veți sluji?

- Nu.

- Cred că n-aţi dormit bine.

- Nu, am dormit destul de bine.

- Vă doare stomacul?

- Nu. Şi el e destul de bine.

- Mă iertaţi că întreb, dar ieri ați lăsat impresia că vom sluji împreună astăzi.

- Ascultă, fiule. Eu sunt mult mai aspru cu mine însumi, decât cu oricine din voi. Cu voi sunt îngăduitor. Din pricina întâmplării de ieri cu cântăreţul m-am pedepsit pe mine să nu mă împărtăşesc şi, prin urmare, nu pot sluji.

(Părintele Epifanie I. Teodoropulos, Crâmpeie de viață, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 32-33)