Mi-aş dori să nu se mai lupte oamenii între ei pe motive de credinţă, ci fiecare să-şi trăiască credinţa la măsura pe care o are şi să ducă înainte viaţa tuturor oamenilor fără să caute să-i câştige pe oameni pentru o credinţă sau alta, cum se întamplă de multe ori.

Să ne gândim la Maica Tereza de Calcutta care-i îngrijea pe toţi, şi pe necredincioşi şi pe credincioşi; le respecta credinţa şi îi ajuta pe oameni aşa cum sunt, ca să fie mai buni, să fie mai curaţi, să fie mai mângâiaţi, mai liniştiţi, să moară – cum zicea cineva dintre ocrotiţii dânsei: că „am trăit ca un animal şi acum mor ca un înger”. E o vorbă, pentru că îngerul nu moare. Da’ aşa i s-a părut de schimbată viaţa în condiţia respectivă încât a zis: „Până acum când am fost pe stradă şi-am trăit bolnav şi în mizerie, am trăit ca un animal, şi acuma o să mor ca un înger”. Aşa ceva aş dori să fie în ţara asta, pe care s-o binecuvânteze Dumnezeu cu mila şi cu îndurările şi cu iubirea Sa de oameni. 

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniţi de luaţi bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, p. 123)