„Când omul ajunge la frica de Dumnezeu, vede înăuntrul lui şi cele mai mici mişcări ale păcatului şi începe să se pocăiască, încep durerea și plânsul. Atunci este nevoie de un călăuzitor, de un părinte, de dragoste şi de răbda­re, deoarece altfel se va strivi. Un cuvânt al părintelui poate aprinde frica dumnezeiască. De aceea este nevoie în prealabil să se cerceteze cele practi­ce, să se statornicească în faptă, aşa încât să accepte stările fricii.” (Părintele Sofronie de la Essex)

(Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex, traducere din limba greacă de Preot Șerban Tica, Editura Sophia, București, 2011, p. 283)