Dacă este să ne asemănăm cu Dumne­zeu în ceva, aceasta este puterea de a ier­ta. Noi nu suntem nici fără de început ca Dumnezeu, nu suntem nici atotputer­nici, nu suntem nici Lumină, nu suntem nici Adevăr, nu suntem nici Cale, nu suntem..., nimic nu suntem. Suntem... pământ suntem! Dar Dumnezeu ne-a chemat să fim asemenea Lui şi asemenea lui Dumnezeu suntem atunci când ier­tăm. Puterea de a ierta este însuşire dumnezeiască. Iertând celor ce ne greşesc, ne facem părtaşi la dragostea cu care iubeş­te Dumnezeu lumea.

Până la venirea lui Hristos nu puteau oamenii să ierte, dar prin moartea Sa şi prin harul pe care l-a vărsat asupra lumii ne-a dat această putere şi această bucurie: de a ierta pe cel din faţa noastră.

(Ieromonah Savatie Baștovoi, A iubi înseamnă a ierta, ediția a doua, Editura Cathisma, București, 2006, pp. 70-71)