Inimile noastre sunt tablele pe care e scrisă scrisoarea lui Dumnezeu: „Scrisoarea noastră sunteţi voi, scrisă în inimile noastre,... scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimii" (II Corinteni 3, 2-3).

Inima este sălaşul luminii lui Dumnezeu, care „a strălucit în inimile noastre, ca să strălucească cunoştinţa slavei lui Dumnezeu, pe faţa lui Hristos" (II Corinteni 4, 6).

În inimă, omul este încredinţat că este fiu al lui Dumnezeu şi tot în inimă aude vocea lui Dumnezeu, care îl cheamă, spunându-i: „Pentru că sunteţi fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile voastre, care strigă: «Avva, Părinte!»" (Galateni 4, 6). Dumnezeu Se sălăşluieşte în inimă, acesta fiind locul unde El vorbeşte cu omul, locul în care cuvântul Său se aude clar şi desluşit.

(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 195-196)