Învățătură despre veacul acesta vremelnic și despre Împărăția cerurilor

Cuvinte duhovnicești

Învățătură despre veacul acesta vremelnic și despre Împărăția cerurilor

    • Învățătură despre veacul acesta vremelnic și despre Împărăția cerurilor
      Învățătură despre veacul acesta vremelnic și despre Împărăția cerurilor

      Învățătură despre veacul acesta vremelnic și despre Împărăția cerurilor

Vremea ducerii de aici sosește; sã vã sârguiți, dar, a vã îngriji și a vã gãti de sufletele voastre, de vreme ce, dupã ducerea de aici, roadã de pocãințã sau de faptã bunã sã nu socoteascã cineva cã va face.

Vremea ducerii de aici sosește; sã vã sârguiți, dar, a vã îngriji și a vã gãti de sufletele voastre, de vreme ce, dupã ducerea de aici, roadã de pocãințã sau de faptã bunã sã nu socoteascã cineva cã va face. Cã în iad se zice: Cine se va mãrturisi Ție?. Aici sunt nevoințele și ostenelile, iar acolo cununile și plãțile, dupã legea poruncilor Domnului. Aici este lupta cu vrãjmașii cei vãzuți și nevãzuți, iar acolo rãsplata cea din vitejie și din izbândã. Aici este sârguința, iar acolo cinstea și mãrirea. Aici este cumpãrarea nevoințelor, iar acolo adunarea câștigului. Aici, ca în scurt sã spunem, lucrãrile binelui și ale rãului se fac, iar acolo este rãsplãtirea acelora. Deci, pentru urmarea și îndulcirea cea vremelnicã a pãcatului nu numai cã ne lipsim de bunãtãțile cele veșnice, ci încã și muncilor celor fãrã de sfârșit ne dãm, cã zice Domnul: Vor merge aceștia la osânda veșnicã, iar drepții la viațã veșnicã (Matei 25, 46). Deci, mai întâi, credința cea tare cãtre Dumnezeu, neclintitã în sufletele noastre, din toatã puterea sã o pãzim. Dar încã și a îndrãzni ne poruncește Mântuitorul, zicând: Îndrãzniți, Eu am biruit lumea!. Și iarãși: Nu vã temeți de cei ce ucid trupul, cãci sufletul nu pot sã-l ucidã, ci vã temeți mai mult de Cel ce poate și sufletul și trupul sã le arunce în gheenã. Adevãrat, zic vouã, de acela sã vã temeți. Și pomenirea de rãu sã nu o țineți, ca întru mânia voastrã sã nu apunã soarele. Iar de va intra gând necurat întru cineva, apoi, sârguindu-se, sã-l piardã pe acela cu rugãciunea. Cã zice: Fiți sfinți, precum Eu sfânt sunt!. Iar de lãcomie de averi, ca de ceea ce este maicã a slujirii de idoli, sã fugiți. Și încã mai vârtos sã iubiți cumpãtarea.

(Proloagele, Vol. I, Editura Bunavestire, Bacãu, 1995, p. 352)