Iubirea adevărată nu ne identifică niciodată cu celălalt, ci salvează personalitatea unică a fiecăruia

 

Iubirea adevărată păstrează, salvează personalitatea. Iubirea adevărată scoate personalitatea din sine şi o pune în comuniune adevărată cu alte personalităţi, nu se distruge, nu moare închisă în sine. 

După Evanghelie, după învăţătura creştină ortodoxă, omul este şi rămâne pentru totdeauna persoană distinctă. Doar o fiinţă distinctă poate iubi şi primi iubire. Iubirea adevărată nu ne confundă niciodată cu celălalt; iubirea adevărată nici nu ne îndepărtează niciodată de celălalt. Iubirea adevărată păstrează, salvează personalitatea. Nu confundă pe om nici cu alte personalităţi şi nici cu Dumnezeu. Iubirea adevărată scoate personalitatea din sine şi o pune în comuniune adevărată cu alte personalităţi, nu se distruge, nu moare închisă în sine. Orice făptură când se închide în sine moare. Acesta este nihilismul, pe care-l învaţă şi astăzi filozofia existenţială a nihilismului.

După nihilişti, omul ajunge un nimic, ajunge la moarte, fiindcă nu este deschis către Dumnezeu şi către ceilalţi oameni, prin iubirea care izvorăşte de la Hristos. Moare asfixiat în sine. Sau se poate confunda cu ceilalţi şi iarăşi moare, dispare. De aceea spun aceşti filozofi existenţialişti ai nihilismului că iadul oamenilor sunt semenii lor. Spun că iadul meu sunt ceilalţi. Acest lucru este greşit. Ceilalţi sunt raiul, după cum spunem noi, iubirea circulă între persoane, există comuniunea iubirii şi nimeni nu poate trăi singur.[…]

Iubirea adevărată nu ne identifică niciodată cu celălalt, iubirea adevărată nu ne îndepărtează niciodată de celălalt. Iubirea adevărată păstrează, salvează personalitatea şi, aceasta nu se confundă, nu se identifică cu alte personalităţi şi nici cu Dumnezeu.

(Arhim. Simeon Kraiopoulos, Te cunoşti pe tine însuţi? Viaţa duhovnicească şi problemele psihologice, Editura Bizantină, Bucureşti, 2008, pp. 112-113)

De la același autor

Ultimele din categorie