Judecarea aproapelui împrăştie mintea de la rugăciune

Nimic nu este pierdut, dacă credinţa rămâne în picioare, dacă capul se ridică din nou şi sufletul nu abdică!

-Nu zicem rugăciunea cu atenţie; suntem împrăştiaţi la ascultare. Ce să facem, Preacuvioase Părinte?

-Dragă, din momentul în care ţi-ai revenit, înseamnă că nu te-ai pierdut! Nici o nenorocire nu înseamnă ceva. Nimic nu este pierdut, dacă credinţa rămâne în picioare, dacă capul se ridică din nou şi sufletul nu abdică! Repet asta de mai multe ori. Nu te pierde! Atunci când vezi că n-ai făcut ceva, nu eşti pierdut. Eşti încă pe poziţie bună. Că dacă nu erai pe poziţie bună nu vedeai că ai făcut ceva rău. Eşti deja pe poziţie bună, numai că ai avut nişte râvne mari, mai presus de propria-ţi putere, care se nasc în noi toţi, ai vrut să faci mai mult. Dar nu! Tu numai mătură! Taci din gură, nu judeca pe nimeni. Dacă n-ai vorbit pe nimeni de rău, ai făcut cel mai mult în ziua aceea! Dar să lupţi!

(Arhimandrit Arsenie Papacioc,  Ne vorbeşte Părintele Arsenie, vol. II, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2010, p. 132)

De la același autor

Ultimele din categorie