Laicizarea clerului

Cuvinte duhovnicești

Laicizarea clerului

    • Laicizarea clerului
      Laicizarea clerului

      Laicizarea clerului

Cândva am întâlnit la aeroport un arhimandrit tânăr fără reverendă. Mergea în străinătate şi mi s-a recomandat: „Sunt Părintele cutare”. „Unde-ţi este reverenda?”, l-am întrebat, şi fireşte, nu i-am sărutat mâna.

- Părinte, paracliserul este obligat să-şi facă ascultarea cu mantie şi vara, când este cald? Eu nu pot suporta căldura.
- Această călugărie de azi..., ce să spun! Sfântul Atanasie purta o haină groasă şi o cruce foarte grea pentru a se nevoi, iar astăzi unde am ajuns! În Australia, când am mers, un paracliser era în pantaloni scurţi: „Ăştia sunt pentru mare”, îi spun. „Dar aşa mă mişc mai lejer” îmi spune. Încep aşa, şi încet-încet vor ajunge să spună: „Să aruncăm rasele, ca să nu ne sufocăm de căldură!”. Te împiedică mantia? Arunc-o. Te împiedică broboada pentru că transpiri? Arunc-o. Într-acolo mergem. Fiecare să se cumpănească pe sine însuşi, bre copilaşul meu! Să-şi pună mai puţine haine pe dinăuntru.
- Părinte, se poate să scoatem rasa şi să purtăm numai mantia?
- Şi preoţii să-şi scoată reverenda şi să rămână în pantaloni? Mm, ce să spun? Mantia este veşmântul monahului. Se dă monahului şi schimonahului. În timpul călugăriei o poartă naşul, iar atunci când îi dă rasa noului călugăr, o scoate şi îl îmbracă pe acela. M-a impresionat faptul că în Alexandria, acolo unde este mare căldură, unele femei purtau numai negru, deoarece aşa este tradiţia lor. Iar noi nu suportam rasa ce o avem de la Sfinţii noştri Părinţi?
- Părinte, dar unii spun: „Ce, rasa îl face pe preot?”.
- Ia aminte la doi măslini. Unul are frunze, iar celălalt nu. Care din amândoi îţi place? Acela care are frunze sau acela care nu are? Când eram la Chilia Sfintei Cruci, într-o vreme am cojit trunchiul măslinului ce era în ogradă şi am scris: „Copacii şi-au aruncat îmbrăcămintea lor, dar să le vedem rodul”'... şi alături: Preotul fără rasă nu este de rasă. În vremea aceea se discuta mult subiectul nepurtării rasei de către preoţi, şi unii au venit acolo să ia de la mine... binecuvântare.
- Părinte, cineva a adus în mănăstire un preot ortodox în pantaloni. Să luăm binecuvântare de la el?
- Ce binecuvântare să iei? Trebuia să spuneţi aceluia ce l-a adus, oricine ar fi fost: „Iertaţi-ne, dar este regulă în mănăstire să dăm rasă. Să vină preot ortodox în pantaloni într-o mănăstire de călugăriţe? Nu se potriveşte”. Dacă nu se ruşinează cel ce l-a adus, sau însuşi cel ce a venit fără rasă, să te ruşinezi tu să-i dai o rasă? Cândva am întâlnit la aeroport un arhimandrit tânăr fără reverendă. Mergea în străinătate şi mi s-a recomandat: „Sunt Părintele cutare”. „Unde-ţi este reverenda?”, l-am întrebat, şi fireşte, nu i-am sărutat mâna.
- Părinte, unii susţin că dacă s-ar moderniza clerul ar ajuta mai mult.
- Când patriarhul Dimitrios a mers în America la Seminarul Sfânta Cruce, au mers şi câţiva studenţi americani evlavioşi şi i-au spus: „Prea Fericite, în epoca noastră trebuie să se modernizeze şi clerul”. Iar Patriarhul a răspuns: „Sfântul Cosma spune: Când clericii vor deveni mireni, mirenii vor deveni draci!”, nu le-a spus bine? I-au pregătit unde să rămână, o cameră foarte luxoasă, cu pat oficial etc. De îndată ce a văzut-o a spus: „Să stau în camera aceasta? Aduceţi-mi mai bine un pat de fier. Atunci când clericul se laicizează devine împreună-lucrător cu diavolul”.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol.1: Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 328-330)
Citește despre: