Atunci când acționăm din dragoste, nu mai percepem porunca drept o manifestare a autorității asupra noastră. Ascultăm pentru că iubim. Și aici pot să vă dau un exemplu simplu din viața noastră. Doi tineri se iubesc. Trebuie să iasă la un film. Vine ea și spune: „Gelu, ți-ai luat cămașa asta care nu-mi place! Te rog să o scoți!”. Și Gelu își scoate repede cămașa, fără să se supere. Altă dată poate face oricare alt gest pe care i-l cere iubita: „rade-ți barba!” sau : „lasă-ți-o!”. O face cu deplină seninătate, fără să considere aceasta un sacrificiu și simte că astfel răspunde dragostei iubitei sale, că este un prilej de a-și manifesta dragostea.

Dacă ne apropiem de ascultare cu dragoste, dacă reușim să depășim în noi mândria luciferică, dacă putem vedea în celălalt un slujitor al lui Hristos, și îl ascultăm cu gândul la Hristos și la restabilirea dragostei dintre noi, atunci putem readuce în noi starea pe care am pierdut-o, starea în care se vor afla toți oamenii și îngerii în Împărăția lui Dumnezeu, când, împreună, în armonie desăvârșită , se vor bucura de dragostea și lumina cea veșnică.