Spune-mi, creştine, care te întristezi şi eşti atât de mâhnit că eşti lipsit de bogăţie; banii, ţarinele, casele şi alte asemenea de care te-ai păgubit, cine ţi le-a dat? Unde le-ai găsit? Cum le-ai dobândit? Nu ştii că atunci, când ai venit în această lume, nu aveai nimic din acestea, nici măcar un petic de haină veche să acoperi ruşinea ta? Şi acestea toate ce le-ai dobândit ţi le-a dat împrumut Cel prea bun, să le stăpâneşti şi să te bucuri de ele până atunci când va voi să le ia. Pentru ce te întristezi şi-ţi pare rău să dai împrumutul? Pentru ce nu urmezi lui Iov, mult pătimitorul, lui Eustatie Plachida, şi altor îmbunătăţiţi robi ai Făcătorului care s-au păgubit mai mult decât tine înmiit, şi nu s-au mâniat, nici n-au zis vreun cuvânt necuviincios? Dar ştiind că Dumnezeu le-a dăruit, ziceau cu mulţumire: „Domnul a dat, Domnul a luat; precum a plăcut Domnului, aşa s-a făcut. Fie numele Lui binecuvântat". (...)

O, omule nemulţumitor! Când îţi dă Domnul bogăţie, şi cresc lucrurile tale, îl binecuvântezi şi îi mulţumeşti; şi când mor dobitoacele tale, sau se sfărâmă corabia ta în mare, sau îţi moare rudenia şi prietenul, sau când îţi vin diferite pagube, atunci cârteşti împotriva lui Dumnezeu şi-l necinsteşti? Când îţi dă lucrul, îl cunoşti de Stăpân şi Domn, şi când îl ia, cârteşti și-l osândeşti, mai ales când o face spre binele tău și te lipește de acele bunătăți, când știe că ele sunt pricina pierzării tale?

(Monahul Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, pp. 200-201)