Mărturisirea păcatelor
Mărturisind gândurile rele, le ţintuim la stâlp şi le luăm puterea, căci le facem de ruşine cum ne facem pe noi înşine dacă le-am da sălaş în noi mai departe.
Mărturisind gândurile rele, le ţintuim la stâlp şi le luăm puterea, căci le facem de ruşine cum ne facem pe noi înşine dacă le-am da sălaş în noi mai departe. De aceea, prin mărturisire ne detaşăm de ele. Lumina în care sunt puse prin mărturisire le arată în urâciunea lor şi le ia puterea ispititoare. A le ţine în noi, înseamnă a ne ascunde într-un întuneric; a le mărturisi, înseamnă a voi să fim deschişi şi a nu mai ocroti în noi gânduri pe care, din ruşine, le ţinem ascunse.
Mărturisirea e a credinciosului, iar harul al lui Dumnezeu. Amândouă formează credinţa. Din amândouă izvorăsc faptele. De aceea în fapte se arată lumina credinţei sau a harului şi a mărturisirii, a puterii lui Dumnezeu și a omului restabilit prin har în propria lui putere.
Descoperirea greșalelor în fața altuia și prin aceasta în fața lui Dumnezeu, înseamnă o adevărată biruire a lor sau un efort al omului de a se dezlipi de ele, efort ajutat de puterea celuilalt, dar mai ales de a lui Dumnezeu.
(Alexandru Prelipcean, Spiritualitate creștină și rigoare științifică: notele de subsol ale filocaliei românești, II, Editura Doxologia, 2013, p. 16)
Când Îl iubești pe Dumnezeu, nu mai ai nicio teamă
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro