Natura tulburării noastre lăuntrice

Reflecții

Natura tulburării noastre lăuntrice

    • Natura tulburării noastre lăuntrice
      Natura tulburării noastre lăuntrice

      Natura tulburării noastre lăuntrice

Adam şi Eva au fost înşelaţi şi lăsaţi să creadă că, dacă vor gusta din fructul oprit, le va fi bine. Ei chiar au ajuns să creadă că vor fi ca Dumnezeu. Acesta a fost motivul pentru care au fost daţi afară din Rai şi astfel au avut de înfruntat suferinţa şi moartea. Acest lucru se întâmplă şi cu oamenii din zilele noastre care caută să-şi satisfacă propriile nevoi şi dorinţe, uitând astfel de Dumnezeu, de Cel de la care ar trebui să ceară ajutorul în toate problemele lor. Căutând propria plăcere, omul uită de Dumnezeu.

Mă gândeam zilele trecute ce gust bun are o îngheţată, în mod special cea cu ciocolată. Pe măsură ce mă gândeam tot mai mult la acea îngheţată, îmi doream foarte mult să mă duc să îmi cumpăr una. Într-un final, m-am hotărât şi m-am dus să îmi cumpăr îngheţata dorită. 

În acest mod suntem noi tulburaţi în această lume. Noi ne dorim să ne satisfacem dorinţă după dorinţă, când satisfacem una dintre dorinţe suntem iar nemulţumiţi şi vrem să ne satisfacem alte dorinţe. Toate aceste dorinţe interminabile nu cauzează altceva în viaţa noastră decât tulburare şi dezordine.

Dumnezeu ne-a dat abilitatea de a ne putea controla aceste „dorinţe”, mai degrabă mofturi. Dacă ne-am înălţa gândurile mai presus de aceste dorinţe egoiste, am realiza că ele sunt doar nişte dorinţe care vin şi pleacă din mintea noastră foarte repede. Şi apoi noi putem fi foarte bine atenţi la liberul nostru arbitru, pentru a putea lua decizii înţelepte. Când Îl avem pe Dumnezeu în viaţa noastră, mintea noastră este înălţată la un nivel înalt de cunoaştere a Duhului. Noi trebuie să căutăm mai degrabă bucuriile sfinte care vin de la Dumnezeu şi nu cele care vin de la această lume trecătoare.

Sfântul Teofan Zăvorâtul ne îndeamnă: „Când Dumnezeu sălăşluieşte în noi, ne dă puterea de a ne putea controla sufletul şi trupul şi tot ce ţine de exteriorul nostru. Aceasta a fost condiţia iniţială a omului. Bunul Dumnezeu se arată protopărinţilor noştri Adam şi Eva şi le spune să Îl cunoască, să-I slujească, să-L urmeze. Dacă Adam şi Eva Îl ascultau pe Dumnezeu şi nu gustau din pomul cunoaşterii sau pomul binelui şi răului, acum încă mai trăiau şi se bucurau de frumuseţile Raiului”.

Adam şi Eva au fost înşelaţi şi lăsaţi să creadă că, dacă vor gusta din fructul oprit, le va fi bine. Ei chiar au ajuns să creadă că vor fi ca Dumnezeu. Acesta a fost motivul pentru care au fost daţi afară din Rai şi astfel au avut de înfruntat suferinţa şi moartea. Acest lucru se întâmplă şi cu oamenii din zilele noastre care caută să-şi satisfacă propriile nevoi şi dorinţe, uitând astfel de Dumnezeu, de Cel de la care ar trebui să ceară ajutorul în toate problemele lor. Căutând propria plăcere, omul uită de Dumnezeu.

Sfântul Teofan Zăvorâtul ne spune: „Dumnezeu este pretutindeni şi ţine toată această lume în mâinile Sale, dar El vine lângă tine doar dacă tu Îl laşi să intre în sufletul tău, în toată fiinţa ta şi doar atunci când tu te înconjori cu dragostea Lui. Dumnezeu nu cere oamenilor să-L iubească cu forţa. Dumnezeu i-a creat pe oameni liberi”. Este important să amintim că atenţia noastră e uşor distrasă de la lucrurile esenţiale sufletului nostru.     

Citește despre: