Niciodată Dumnezeunu nu a lucrat doar direct cu sfinţii Săi, nici cu prorocii, nici cu apostolii. Samuil, cînd era copilandru, a primit înştiinţare de la Dumnezeu în vis că este ales şi trei nopţi la rînd a refuzat acest vis, mergînd la părintele său duhovnicesc şi întrebîndu-l ce este asta. Sfîntul Apostol Pavel a primit Evanghelia prin descoperire - el însuşi mărturiseşte că n-am primit Evanghelia de la oameni (şi aflăm din Faptele Apostolilor cum a primit-o, prin descoperire dum­nezeiască în calea spre Damasc, când Hristos i S-a arătat în toată Slava Sa şi l-a orbit); cu toate acestea, Apostolul Pavel nu s-a încrezut în cugetul său şi, când a venit vremea, s-a suit la Ierusalim la Petru, la Ioan, ca să le descopere Evanghe­lia pe care o primise el din cer şi pe care o propovăduise destulă vreme împreu­nă cu Varnava. Le-o descoperă ca să o supună judecăţii lor şi, prin aceasta, să-şi arate smerenia. A mers la ei ca la părinţii săi duhovniceşti. Aşa a făcut Dumnezeu cu toţi sfinţii Săi, fiecare dintre ei a primit daruri prin părinţii duhovniceşti.

Cu toate acestea, duhovnicul nu este un al doilea Dumnezeu, duhovnicul este slu­jitor al lui Dumnezeu. Este foarte impor­tant să ne apropiem de duhovnic în spiritul nostru ortodox. Şi am pornit să vor­besc despre acest lucru pentru a recapitula cele zise de către Sfinţii noştri Părinţi despre relaţia dintre duhovnic şi ucenic.

(Ieromonah Savatie Baștovoi, Singuri în fața libertății, Editura Cathisma, București, 2009, pp. 26-28)