Noe este al doilea Adam al omenirii

Cuvinte duhovnicești

Noe este al doilea Adam al omenirii

    • Noe este al doilea Adam al omenirii
      Noe este al doilea Adam al omenirii

      Noe este al doilea Adam al omenirii

Noe este al doilea Adam al omenirii, pentru că el singur cu încă şapte suflete au fost scăpaţi de Dumnezeu cu viaţă în vremea potopului.

Spuneţi-ne ceva şi despre Noe şi urmaşii lui.

Noe este al doilea Adam al omenirii, pentru că el singur cu încă şapte suflete au fost scăpaţi de Dumnezeu cu viaţă în vremea potopului. El a avut trei fii: Sem, Ham şi Iafet. Pe Sem l-a binecuvântat tatăl său, Noe, zicând: Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Sem, iar Canaan (fiul lui Ham) să-i fie rob. Pe Iafet, de asemenea, l-a binecuvântat, zicând: Să înmulțească Dumnezeu pe Iafet; iar pe Ham l-a blestemat, pentru că a văzut goliciunea tatălui său, zicând: Blestemat să fie Canaan! Rodul robilor să fie la fraţii săi (Fac. 9, 25-27).

Datorită păcatelor lui Sem, pământul Palestinei a fost mai târziu ocupat de popoarele canaaneice, care se trag din Ham. De aceea a fost chemat Avraam din ţara Ur în Canaan ca să moştenească pământul stămoşului său, Sem. Pentru aceea şi Moise a întors poporul ales din Egipt în pământul făgăduinţei, adică în ţara Canaanului, care este dat lor de Dumnezeu după potop. Dar, după cum ştim din Vechiul Testament, evreii au biruit aproape toate popoarele canaaneice din Palestina, afară de cinci cetăţi pe care Dumnezeu nu le-a dat în mâinile evreilor, pentru ca prin aceste popoare păgâne să-i smerească pe evrei când vor greşi înaintea lui Dumnezeu. Deci, ori de câte ori evreii supărau pe Dumnezeu, El îi lăsa să cadă în mâinile celor cinci popoare păgâne, printre care au fost şi filistenii. Sfinţii Părinţi spun că Dumnezeu face tot aşa şi cu creştinii şi chiar cu bărbaţii sfinţi. Le lasă unele slăbiciuni şi patimi fireşti nebiruite de ei, precum mânia, somnul, foamea, lenevia, gândurile, imaginaţia, ispitele trupeşti, cu scopul să-i smerească, ca să nu cadă în păcatul mândriei. La sfârşitul vieţii, însă, Dumnezeu le ridică aceste patimi şi prin mila Lui se mântuiesc. Căci fără mila Lui nici sfinţii nu se pot mântui, după cuvântul care zice: În dar sunteţi mântuiţi.

(Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a 2-a, vol. 4, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 27-28)