Noua lume de după Potop

Cuvinte duhovnicești

Noua lume de după Potop

    • Noua lume de după Potop
      Foto: Bogdan Zamfirescu

      Foto: Bogdan Zamfirescu

Condiţiile relativ „paradisiace" de pe pământ până în vremea lui Noe, când domnea o climă temperată asupra întregului pământ şi o bogată vegetaţie asigura nevoile omului fără a fi nevoit să mănânce carne, lasă loc mult mai asprului pământ post-diluvian pe care-l cunoaştem...

Se pare că perioada de după Potop este o cu totul altă epocă în istoria omenirii. Condiţiile relativ „paradisiace" de pe pământ, până în vremea lui Noe, când domnea o climă temperată asupra întregului pământ şi o bogată vegetaţie asigura nevoile omului fără a fi nevoit să mănânce carne - Noe, fiind cel dintâi care primeşte dezlegare de la Dumnezeu să mănânce carne (Fac. 9, 3) - lasă loc mult mai asprului pământ post-diluvian pe care-l cunoaştem, unde există „semănătura şi secerişul, frigul şi căldura, vara şi primăvara” (Fac. 8, 22), iar oamenii nu mai trăiesc nouă sute de ani, ca Adam şi primii Patriarhi, ci coboară foarte iute la şaptezeci ori optzeci de ani, hotarul de obşte al vieţii noastre până azi.

(În timpul rostirii acestei părţi, Părintele Serafim a explicat ultimul punct mai pe larg: „Ştim că, până în vremea lui Noe, s-a întâmplat ceva extraordinar cu neamul omenesc. Se spune că toţi Patriarhii Vechiului Testament de până atunci au trăit un număr uimitor de ani: Adam a trăit 930 de ani, Mathusala a trăit 969 de ani, alţii au trăit 900 sau 800 de ani. Oamenii de azi ar putea zice: «Asta e o exagerare, o greşeală, o prostie». Dar aproape fiecare Patriarh a trăit la fel de mult... Numai după Noe (care a trăit 950 de ani, dintre care 600 înainte de Potop) durata vieţii omului începe să scadă... De ce? Lumea, chiar înainte de Noe, era un loc cu totul diferit; iar lumea de dinaintea căderii lui Adam, încă şi mai mult. Înainte de Noe nu i se îngăduise omului să mănânce carne; omul trăia cu verdeţuri, iar animalele de pe pământ erau blagoslovite să mănânce verdeţuri până în vremea lui Noe. Astăzi, desigur, este de neînchipuit ca omul să trăiască 900 de ani, dar cine poate şti ce se putea întâmpla în acele condiţii total diferite? Dumnezeu a creat lumea întru început cu totul nouă şi proaspătă, potrivit unui fel de viaţă cu totul diferit de cel pe care-l cunoaştem acum.”)

(Ieromonah Serafim Rose, Cartea facerii, crearea lumii noi și întâiul om: perspectiva creștin-ortodoxă, traducere de Constantin Făgețan, Ed. a 2-a, rev., Editura Sophia, București, 2011, p. 79)