Nu se poate măsura dragostea părintească!

Reflecții

Nu se poate măsura dragostea părintească!

    • Nu se poate măsura dragostea părintească!
      Părintele Efrem Katunakiotul

      Părintele Efrem Katunakiotul

Să mă jertfesc eu pe mine, numai să te văd pe tine, fiul meu, că te duci în Rai. Acesta este Raiul meu, să te văd pe tine în Rai și eu, las’ să ard, las’ să ard. Așa este. Nu se poate măsura dragostea părintească. Și ca gheronda, și ca ucenic am primit o experiență. Patruzeci de ani ucenic și cincisprezece ani gheronda. Am văzut și o dragoste și pe cealaltă. Dragostea părintească, fiule, este foarte înaltă, foarte înaltă! Cât poate rugăciunea lui Gheronda al tău nu poate întreagă lume! Ai luat binecuvântare de la gheronda, nu te teme de nimic niciodată!

Părintele Efrem Katounakiotul - Chinovie, gheronda. Cuvinte de învățătură

Citind Sfânta Scriptură, câtă putere duhovnicească ai, atâta înțelegi, mai mult de atât nu înțelegi. Așa era și cu gheronda. Ne vorbea, dar el ne vorbea la nivelul lui, noi înțelegeam la nivelul nostru. Multe m-a învățat și ascultarea, multe am învățat și ca gheronda. Așa este. Să mă jertfesc eu pe mine, numai să te văd pe tine, fiul meu, că te duci în Rai. Acesta este Raiul meu, să te văd pe tine în Rai și eu, las’ să ard, las’ să ard. Așa este. Nu se poate măsura dragostea părintească. Și ca gheronda, și ca ucenic am primit o experiență. Patruzeci de ani ucenic și cincisprezece ani gheronda. Am văzut și o dragoste și pe cealaltă. Dragostea părintească, fiule, este foarte înaltă, foarte înaltă! Cât poate rugăciunea lui Gheronda al tău nu poate întreagă lume! Ai luat binecuvântare de la gheronda, nu te teme de nimic niciodată! Și eu acasă la noi am sădit mulți pomi, dar cei cu care gheronda a fost de acord să-i sădesc, s-au prins, iar cei cu care nu a fost de acord, nu s-au prins. Am sădit viță de vie, gheronda nu a fost de acord, nici una nu s-a prins. Am sădit meri și alți pomi, și gheronda nu a fost de acord, s-au prins, dar n-au dat rod bun. I-a luat părintele Clement sus i-a răsădit și au devenit copaci mari, și acum mănâncă multe kilograme de mere din copacii mei. Nu a fost de acord gheronda, când i-am sădit. Am sădit și un cais. Șapte ani a dat două flori, șapte ani! Îi adusesem de la seră, din Thessalonic. Am sădit și un dud. Cu acesta a fost de acord gheronda și mâncăm și acum dude din el o lună și chiar mai bine. În toate celelalte cazuri în care gheronda nu a fost de acord, fie i-am scos și i-am răsădit în altă parte, fie nu le-a mers bine, fie nu s-au prins, adică nu au avut un sfârșit bun, fiindcă gheronda al meu nu a fost de acord. Oricine se bazează pe el însuși, rătăcește. Să te duci la un om duhovnicesc care să te învețe meșeteșugurile diavolului, să te învețe drumul cum să urci la cer. Iar dacă te duci singur... Când văd că celălalt se va împotrivi în cuvânt, mă voi retrage eu, ca să nu-i dau prilej celuilalt să zică: „Gheronda, dar...” Mă dau eu înapoi, mă dau eu înapoi. Ca să nu ajungă ucenicul meu să zică: „Gheronda, nu pot să o fac”. Când văd acest lucru, mă dau eu înapoi, mă retrag, ca să nu fiu eu pricină, ca să facă el neascultare. Este și un oarecare discernământ acolo. Așa se pune problema. Totdeauna este așa: viața călugărească se întemeiază pe ascultare. Am încercat și ascultare, am încercat și neascultarea. Pe amândouă le-am încercat.  Și am văzut că atunci când faci ascultare ești liniștit și ai pace și niciodată nu te mustră cugetul. Ai odihnit pe gheronda? Pe Dumnezeu L-ai odihnit. Altul iarăși, s-a încrezut în cugetul său, a avut rezultate rele. Zice gheronda după liturghie:

- Părinți să ședem să bem un pahar cu apă.

- Da.

- Gheronda, ceea ce faci nu faci bine, să se ducă părinții la chiliile lor în tăcere.

- Fiul meu, tu ești ucenic în ascultare, acum începi să îi dai tu sfaturi lui gheronda? Nu faci bine. Să spui: „Fie binecuvântat, gheronda”.

- Dar... așa și pe dincolo, așa și așa... L-a îmboldit ispita, l-a scos de sub acoperământul lui gheronda lui. S-a dus la Karoulia. A avut căderi duhovnicești. S-a dus în alt loc. La sfârșit s-a dus într-un loc singur. A trecut cineva din Patras și îmi zice:

- Părinte Efrem, cutare este preot?

- Nu, îi zic.

- Când i-am bătut în ușă, mi-a deschis și m-a însemnat cu semnul crucii, uite-așa...Îi zic: „Ești preot?” Și el:„Abia am terminat liturghia”. Vedeți, s-a încrezut în gândul lui, a plecat de la gheronda, apoi a fugit de vecini, s-a însingurat, s-a autohirotonit și așa a sfârșit. De aceea e bine ca omul să nu se încreadă în cugetul lui. Ai vreun gând? Să-l spui la gheronda al tău. Și ce îl luminează Dumnezeu pe gheronda, aceea să asculți. Să nu te încrezi în cugetul tău. Fiindcă diavolul nu te silește. Ci puțin câte puțin te duce acolo unde voiește el. „Cel mai bine este să îl dai la iveală și să-l liniștești”. Cinci ani m-a războit gândul să plec de la gheronda al meu, părintele Nichifor. Nici un singur pas nu am făcut. Până ce războiul a plecat de la sine.

*

Să fugă cineva din lume este ușor, dar să găsești un om povățuitor este greu, este foarte greu! Dacă tu te ai numai pe tine și ai atâta grijă, dar gheronda care are atâtea suflete în răspunderea lui, și sunt atârnate de el? Tu te duci și-ți spui gândul tău, altul se duce cu-al lui, altul pe-al lui și atunci gheronda ce devine? Pe toți îi poartă gheronda. Sigur, acum nu gheronda îi poartă deplin, ci Hristos îi poartă pe toți. Cu toate acestea gheronda îi chivernisește pe toți. Izvorul păcii, izvorul harului, izvorul mântuirii, izvorul Raiului este gheronda. Gheronda urmărește gândul ucenicului său.

- Vino aici, fiule.

- Da, părinte, blagosloviți.

- Cum mă vezi?

- Gheronda, te văd înger.

- Bine, va veni vremea când mă vei vedea om.

După câtva timp:

- Cum mă vezi, fiule?

- Om.

- Mâine mă vei vedea diavol.

Ei și mâine:

- Cum mă vezi?

- Diavol.

Așa se întâmplă. Fiindcă diavolul - am pățit-o, părinților, din experiență vă vorbesc - încearcă să te dezlipească de gheronda, da, să te dezlipească de el!

Citește despre: