Omul fricos arată că boleşte de două boli: de împuţinarea credinţei şi de iu­birea de trup; iar cel ce le dispreţuieşte pe acestea, arătat este că lui Dumnezeu crede din tot sufletul şi pe cele viitoare le aşteaptă, îndrăzneala inimii şi dispreţuirea primej­diilor se face dintr-una din acestea două: sau din asprimea [învârtoşarea] inimii, sau din multa credinţă în Dumnezeu; asprimii ini­mii îi urmează mândria, iar credinţei, sme­renia inimii. (Altfel spus: Inima poate îndrăzni la Dumnezeu din multă credinţă şi smerenie şi aşa se poate întări întru dis­preţuirea primejdiilor prin desăvârşita nădejde în ajutorul lui Dumnezeu. Îndrăzneala inimii însă poate fi pricinuită şi de învârtoşarea acesteia, care poate dispreţui primejdiile nu din multa credinţă urmată sau însoţită de smerenia inimii, ci din multa mândrie, din credinţa în propriile puteri.) (Avva Isaac)

(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 152)