Domnul a îndreptat şi sfinţit şirul strămoşilor Săi. În chip asemănător, fiecare dintre noi, dacă urmăm lui Hristos, ne putem îndrepta pe noi înşine în fiinţa noastră individuală, restaurând chipul lui Dumnezeu în noi printr-o căinţă totală, şi făcând astfel putem ajuta la îndreptarea strămoşilor noştri. Purtăm în noi înşine moştenirea păcatelor strămoşilor noştri; şi în virtutea unităţii ontologice a neamului omenesc, tămăduirea noastră înseamnă şi tămăduirea lor. Suntem atât de legaţi între noi, încât omul nu se mântuieşte doar pe sine însuşi.

(Arhimandritul Sofronie, Rugăciunea experienţa vieţii veşnice, Editura Deisis, p. 91)