Domnul ne porunceşte să facem lucruri uşoare şi lesnicioase, iar lumea grele şi anevoioase. Dumnezeu porunceşte să iertăm pe vrăjmaşii noştri, iar lumea ne zice să facem izbândă, pentru care cădem în multe primejdii şi suferinţe. Poţi să te veseleşti cu Stăpânul, odihnindu-te, iar tu alegi să fii mai mult cu lumea, chinuindu-te? Slujind lui Dumnezeu, câştigi două foloase; iar slujind lumii, ai îndoita osândă în Iad. Oare nu socoteşti că lumea îndemnându-te să ceri cinste, bogăţie şi alte asemenea, îţi pricinuieşte osteneli și mare necaz; iar Domnul poruncindu-ţi să fii sărac şi lipsit, te scapă de multe primejdii şi tulburări şi petreci viaţă liniştită? Dacă ai fi suferit de bunăvoie, pentru Hristos, osteneala pe care o rabzi pentru lume, ai fi trăit bucurându-te în viaţa aceasta, iar în cea viitoare ai primi fericirea cea adevărată. Şi tu te chinuieşti fără folos pentru lumea cea nerecunoscătoare, şi ea nu-ţi arată nicio mulțumire, nici vreo plată de la trup şi de la diavol, pentru că împlineşti voile lor. În cele din urmă, când te va goni lumea, vei cunoaşte marea povară şi greutatea pe care ai ţinut-o asupra ta slujind acestor trei vrăjmaşi ai tăi, şi în loc să-ţi plătească osteneala ta, se leapădă de tine și vei rămâne cu totul singur. Când doi sau trei oameni ajută altuia să ridice vreo sarcină grea, nu simte atâta greutate acel om; dar când îl lasă singur, atunci simte greutatea. Acum îţi ajută lumea, trupul şi diavolul, ca să ridici greutatea sarcinei și a relei conştiinţe; iar când va veni moartea, te lasă aceşti trei prieteni pe tine singur în focul muncilor.

Lumea căreia îi slujeşti acum cu atâta osârdie, te părăseşte în mijlocul nevoii şi te lasă în mâinile puternicului Judecător, ca să dai răspuns înfricoşat pentru toată viaţa ta. Atunci te vei teme şi te vei înfricoşa. „Înfricoşat este a cădea cineva în mâinile Dumnezeului cel viu".

(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, pp. 251-252)