Preotul nu este al lui, ci al Bisericii

Cuvinte duhovnicești

Preotul nu este al lui, ci al Bisericii

    • Preotul nu este al lui, ci al Bisericii
      Foto: Oana Nechifor

      Foto: Oana Nechifor

Biserica a fost tare atunci când slujitorii ei au suferit pentru ea. Atunci a dat sfinţi şi martiri.

Lui Iisus „I s-a făcut milă de popor...” (Matei 14, 14). Toată viaţa şi lucrarea lui Hristos pe pământ dovedesc mila Sa nemărginită faţă de om.

Pilda Lui sunt datori să o urmeze slujitorii Săi, preoţii. Preotul nu este al lui, nici al familiei lui, ci trebuie să se dăruiască total marii familii din biserică.

Un preot bun, după câțiva ani ridică satul, iar unul slab strică totul, făcând să se piardă şi ceea ce se agonisise din rodul credinţei. Preotul lucrează cu puterea harului primit in Biserica lui Hristos.

Biserica a fost tare când slujitorii ei au suferit pentru ea. Atunci a dat sfinţi şi martiri. Când însă şi preoţii şi-au pus nădejdea în simbrie, Biserica a început să decadă.

Poporul are râvnă spre cele duhovniceşti şi adeseori strigă: „Daţi-ne preoţi buni, ca să ascultăm şi să împlinim cuvântul lor!". Iar Sfântul Ioan Gură de Aur zice: „Tu eşti dator să dai, el e dator să primească”. Daţi, deci, ceea ce sunteţi datori ca slujitori ai lui Hristos şi nu cruţaţi osteneala când puteţi ajuta un suflet!

 

(Lacrimă și har, EdituraBonifaciu, Bacău, 2010, pp. 182-183)

Citește despre: