Purtarea de grijă a Maicii Domnului…

După ce aprindea  şi acolo candela ce era deasupra intrării şi înaintea icoanei Maicii Domnului, îşi afunda degetul în candelă, îngenunchea, îşi întindea mâinile sale spre icoană şi spunea: “Maica Domnului, am 9 copii; iconomiseşte-le puţină carne”.

În perioada de timp cât am fost la mănăstirea Stomiu, am cunoscut un familist cu mulţi copii, care era păzitorul unui sat al Epirului, situat la o distanţă de 4 ore şi jumătate de mers pe jos de Koniţa, unde locuia familia lui. Avea 9 copii. Deoarece drumul spre sat trecea pe lângă mănăstire, ţăranul acesta venea la mănăstire şi când se ducea la serviciu, dar şi când se întorcea. Când se întorcea din sat, ca să meargă acasă, mă ruga să-l las să aprindă el candelele. Deşi vărsa undelemn pe jos, îl lăsam să le aprindă; preferam să curăţ eu plăcile de piatră ale bisericii, decât să-l supăr. Când pleca de la mănăstire, cam la vreo 300 de metri de ea, trăgea întotdeauna un foc de puşcă. Asta nu mi-am putut explica, de aceea am hotărât să-l urmăresc din clipa când va intra în biserică până când va lua drumul spre Koniţa.

Aşadar aprindea mai întâi candelele înlăuntrul bisericii, apoi ieşea în pridvor. După ce aprindea  şi acolo candela ce era deasupra intrării şi înaintea icoanei Maicii Domnului, îşi afunda degetul în candelă, îngenunchea, îşi întindea mâinile sale spre icoană şi spunea: “Maica Domnului, am 9 copii; iconomiseşte-le puţină carne”. Apoi ungea cătarea de la ţeava puştii cu undelemnul de pe deget şi pleca. La 300 de metri de mănăstire, acolo unde exista o tufă de mure îl aştepta o capră sălbatică. Trăgea un foc, cum am spus, o omora, o cobora jos într-o peşteră, o junghia şi o ducea la copiii săi. Aşa se făcea de fiecare dată când se întorcea de la lucrul său. M-am minunat de credinţa ţăranului şi de purtarea de grijă a Maicii Domnului. După 25 de ani a venit şi m-a găsit în Sfântul Munte. La un moment dat, deodată, l-am întrebat: “Ce îţi fac copiii? Unde se află?” Şi acela şi-a întins mai întâi mâna sa spre nord şi a spus: “Unii sunt în Germania”; apoi şi-a întins mâna sa spre sud şi a spus: “Alţii sunt în Australia. Slavă lui Dumnezeu că sunt sănătoşi!”.

Omul acesta îşi păstrase şi credinţa, dar şi pe sine curat de ideologiile ateiste, de aceea nici Dumnezeu nu l-a lăsat.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Trezire duhovnicească, Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos,  2000, pp. 248-249)

De la același autor

Ultimele din categorie