Rugăciunea celui smerit va străbate norii

Cuvinte duhovnicești

Rugăciunea celui smerit va străbate norii

    • Rugăciunea celui smerit va străbate norii
      Foto: Crina Zamfirescu

      Foto: Crina Zamfirescu

Pentru ca rugăciunea noastră pentru mântui­rea repausatului, să fie primită şi ascultată de Dumnezeu, ea trebuie să fie însoţită de o viaţă virtuoasă în dreapta credinţă, urmând poruncile Domnului.

Doar gândul cel bun, dorințele insuflate de Duhul Sfânt vin de la noi, zice Domnul, însă împli­nirea lor se datorează numai Mie. Rugăciunea pentru repausaţi fiind insuflată de Sfântul Duh, este ascultată de Dumnezeu şi cel ce se roagă, va dobândi mântuirea repausatului. Îndurarea nesfârșită a lui Dumnezeu se uneşte cu dreptatea Sa.

Pentru ca rugăciunea noastră, pentru mântui­rea repausatului, să fie primită şi ascultată de Dumnezeu, ea trebuie să fie însoţită de o viaţă virtuoasă în dreapta credinţă, urmând poruncile Domnului. O astfel de rugăciune este ascultată, când cei vii au făcut pentru repausat tot ce a stat în puterea lor. Dumnezeu nu cere nimic din ceea ce este cu neputinţă omului şi poruncile Sale nu sunt grele, după mărturia Sfântului Ioan Evanghelistul. Domnul ascultă cererea celui ce are frică de El, că zice proorocul David: „Aproape este Domnul de toţi cei ce-L cheamă pe El, de toţi cei ce-L cheamă pe El întru adevăr. Voia celor ce se tem de Dânsul va face, şi rugăciunea lor va auzi, şi-i va mântui pe dânşii” (Psalmul 144,19-20).

Despre cei ce au tins către iubirea desăvârşită de Dumnezeu, Apostolul Pavel, în epistola sa către Romani, zice: „Rugăciunile celor smeriţi nu sunt nicidecum lepădate; ieşind dintr-o inimă întristată şi umilită, ele merg de-a dreptul la tronul Celui Preaînalt. Rugăciunea celui smerit va străbate norii”. „Căutat-a Domnul spre rugăciunea celor smeriţi şi n-a defăimat cererea lor” (Psalmul 101,18). Din aceasta înțelegem că, Dumnezeu nu ascultă rugăciunile şi nu împlineşte dorinţele celor ce nu se tem de El. Cei ce se tem de El vieţuiesc după porun­cile Sale şi viaţa lor e împodobită, pe cât stă în putinţă omului, cu toate virtuţile: milostenia, smerenia, blândeţea, dreptatea, cumpătarea, curăţia, adevărul, aşadar ascultarea poruncilor. Numai astfel rugăciunile sunt vrednice de a fi ascultate şi mântuirea repausaţilor este cu putinţă.

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, pp. 222-223)