Nimic nu e mai iubit de Dumnezeu şi nici o cerere nu e mai repede auzită cum e rugăciunea prin care omul cere ierta­rea greşelilor şi putere şi ajutor pentru îndreptarea lor; ea îm­piedică uşor pedepsirea lor, chiar dacă e vorba de greşeli des­tul de grave. Cel care poartă de grijă de îndreptarea noastră va primi neîndoielnic şi această cerere. Dacă însă în cererile de iertare mintea nu amestecă şi cereri de îndreptare, atunci cererile de iertare nu vor fi primite, şi el nu va fi scutit de pedeapsă; chiar dacă înmulţeşte rugăciunile, ele nu-i vor fi auzite, ca nu cumva nefiind pedepsit să se facă prilej de imitare şi pentru alţii.

(Sfîntul Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici Partea II recent descoperită, Editura Deisis, Sibiu, 2007, p. 210)