Cuvine-se nouă să vieţuim ca cei cu care suntem împreună socotiţi. Scriptura ne socoate străini şi călători: deci, să trăim ca într-un han, având în minte că oricum va trebui să plecăm din el. Să ne îngrijim şi de calea, şi de cele de trebuinţă pentru calea spre viaţa veşnică; să ne îmbrăcăm cu veşmintele în care se cade să ne arătăm acolo - adică, precum porunceşte Apostolul, „cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu îndelungă-răbdare, cu smerenie” (Col. 3, 12), că Domnul spune: „Nu tot cel ce îmi zice: Doamne! Doamne! va intra în Împărăţia Cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Care este în ceruri” (Mt. 7, 21).

(Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița, 2010, pp. 26-27)