A zis avva Ioan: 

– Cine a vândut pe Iosif? 

Și a răspuns un frate, zicând:

– Frații lui.

I-a zis lui, bătrânul:

– Nu, ci smerenia lui l-a vândut. Că putea să spună că frate al lor este, și să răspundă împotrivă; ci tăcând, pentru smerenie, s-a vândut pe sine și smerenia l-a pus ocârmuitor peste Egipt.

Zis-a avva Ioan: Sarcina cea ușoară lăsând-o, adică a ne defăima pe noi, pe cea grea o am luat, adică a ne îndrepta pe noi.

Tot același a zis: Smerita cugetare și frica lui Dumnezeu sunt mai presus decât toate faptele bune.

(Patericul, ediția a IV-a, revizuită, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, pp. 106-107)