Cum devine sufletul irațional

Cuvinte duhovnicești

Cum devine sufletul irațional

    • Cum devine sufletul irațional
      Foto: Magda Buftea

      Foto: Magda Buftea

Din pricina neascultării fiind scufundat de gândurile cele spurcate și materialnice, sufletul a devenit irațional.

Din pricina neascultării fiind scufundat de gândurile cele spurcate și materialnice, sufletul a devenit irațional. Nu este puțin lucru, fraților, a ieși din asemenea materie și a înțelege subtilitatea răutății, pentru a fi stăpânit de Mintea cea fără de început. O! Dragoste negrăită și milostivire și îndurare a Stăpânului! Căci se aseamănă pe Sine cu o pasăre, pentru ca sufletul care este în rătăcire să se refugieze sub aripile Lui, și zice Cuvântul de viață făcător: „De câte ori am vrut să vă adun pe voi în ce chip își adună pasărea puii sub aripi, și nu ați voit?”. Iată, Și-a deschis aripile Lui și așteaptă sufletul. Când va veni și se va odihni sub aripile Lui? 

Căci ca o pasăre naște a doua oară, prima dată sub coajă, apoi a doua oară luând sub aripi și cel de sub coajă este încălzit de căldură, adică puiul, dar după ce se îndepărtează coaja rămâne sub aripi până ce crește la măsura vârstei mamei lui și așa mai departe, până ce acesta zboară spre cer și se înalță deasupra tuturor șerpilor care vor să-l prindă și să-l piardă. Așa și sufletul venind pe lume, intră, prin profeți, în atelierul dreptății și păzește legea, dar venind Cuvântul de viață făcător ne învață pe noi să prisosim în dreptate mai mult decât cărturarii și fariseii. 

Aici vrea să ne spună să fim mai presus de lege. Căci zice: „Cel ce Mă iubește va fi iubit de Tatăl Meu și Eu îl voi iubi pe el și Mă voi arăta lui”. Și cele mai multe lucruri ne sunt poruncite nouă ca să intrăm sub aripile maicii noastre (adică sub poruncile Lui). Căci fiind sufletul încălzit de Cuvânt și întărit de El, se îndepărtează coaja și se naște în Duhul. Iar când Se descoperă Hristos lui, este stăpânit de Izvorul nesfârșit și de Mintea cea fără de început. 

Cunoaște, așadar, suflete, dacă te afli sub aripile maicii tale. Să nu ieși afară, ca să nu fii înghițit de șerpi. Căci a venit Mântuitorul să înnoiască sufletul și să-i dea viață și să cheltuiască ceea ce este străin – care este semănătura oarbă și noptatică a celui viclean –, și pentru a-ți arăta dragostea Lui și să prisosească în ea, pentru ca, trecând sufletul de începătorii și puteri, lumina cea roditoare să se amestece cu fericita Lumină. O, aripi deschise, o, milostivire a Tatălui! Amin.