Încă trebuie să ştim şi aceasta: că nu toţi dracii au aceeaşi sălbăticie sau aceeaşi vârtute, ci osebită le este lor, împreună cu lu­crarea, şi puterea, şi osebirea poftirii. Căci, cu nevoitorii lui Hristos, cei ce încep fapta bună dar încă sunt slabi, şi duhurile ce-i luptă sunt mai slabe, dar când acestea din urmă se biruiesc, după treaptă de-a pururea mai mari lup­tători le urmează acestora. Căci, dacă nu s-ar fi făcut nevoia luptei după măsura puterii omeneşti, nimeni dintre nevoitori n-ar fi pu­tut răbda cumplita sălbăticie a atât de multor războinici ca aceştia, şi nici pândirilor celor cu vicleşug nu ar fi putut omul a le sta împo­trivă de n-ar fi şezut înaintea nevoinţei acestora Iubitorul de oameni, Mijlocitorul şi Dătătorul de nevoinţă şi Judecătorul Hristos, potri­vind luptările cu puterea noastră, şi oprind pornirile cele covârşitoare ale vrăjmaşului, şi înapoi întorcându-le, şi „nelăsându-ne pe noi”, după cea scrisă - „a fi ispitiţi peste puterea noastră” (I Corinteni 10:13) -, ci punând împreună cu ispita şi margine, ca să putem suferi. (Avva Cassian)

(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 159)