Şuvoaie de bucurie aduce Duhul Sfânt în sfânta noastră Biserică

Cuvinte duhovnicești

Şuvoaie de bucurie aduce Duhul Sfânt în sfânta noastră Biserică

    • Şuvoaie de bucurie aduce Duhul Sfânt în sfânta noastră Biserică
      foto: Oana Nechifor

      foto: Oana Nechifor

Să nu  uităm  să  fim  şi  noi  izvoare  de  bucurie,  de linişte,  de odihnă,  s-aducem ceva frumos şi bun în viaţa noastră, să înmulţim binele acolo unde ne găsim. Toate rugăciunile pe care le facem sunt, de fapt, un fel de izvoare ale sufletului nostru care revarsă apă vie spre viaţa veşnică şi ne ridică mai presus de lumea aceasta. 

Când suntem preamăritori de Dumnezeu, atunci suntem izvor de apă vie. Suntem odihnitori, suntem împlinitori. Aducem ceva din darul lui Dumnezeu peste lumea aceasta, în locul unde ne găsim fiecare dintre noi.

Şuvoaiele de apă vie care curg în sfânta noastră Biserică sunt sfintele slujbe. La sfintele slujbe se aud cuvinte preamăritoare de Dumnezeu: „Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh”, „Că Sfânt eşti Dumnezeul nostru şi Ţie mărire înălţăm Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh”, „Că Tu eşti sfinţirea noastră şi Ţie mărire înălţăm Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh”. Iată câteva dintre cuvintele de preamărire pe care le spune Duhul Sfânt pentru cei care sunt de faţă şi pentru cei care se pot bucura de şuvoaiele de bucurie pe care le aduce Duhul Sfânt în sfânta noastră Biserică.

Să nu  uităm  să  fim  şi  noi  izvoare  de  bucurie,  de linişte,  de odihnă, s-aducem ceva frumos şi bun în viaţa noastră, să înmulţim binele acolo unde ne găsim. Toate rugăciunile pe care le facem sunt, de fapt, un fel de izvoare ale sufletului nostru care revarsă apă vie spre viaţa veşnică şi ne ridică mai presus de lumea aceasta. Sigur, sunt multe bucurii din lumea aceasta pe care le binecuvântează Dumnezeu. Să ne bucurăm şi noi de ele, dar trebuie să ne silim să aducem ceva din lumea de dincolo de noi, din mai presus de lume să aducem în viaţa noastră ca să înmulţim binele şi bucuria, pentru noi şi pentru alţii.

(Părintele Teofil Părăian, Lumini de gând, Editura Antim, 1997, p. 138)