Mai povestea Părintele Cleopa: „Când am fost la Iaşi pentru operaţie, trebuia să-mi facă o urogafie la rinichi. Era în Postul Mare. Mi-a făcut o analiză şi nu a ieşit. Apoi a venit la mine o doctoriţă şi mi-a zis:

— Părinte, ca să iasă urografia la rinichi, trebuie să mănânci trei ouşoare!

— Ia ascultă, doamnă. Dacă îmi dai munţii de aur de la Nicolina până la Copou, nu-ţi mănânc trei ouă în Postul Mare!

— Iată de aceea veniţi la spital şi de aceea muriţi!

— Şi dacă oi muri, ce? Moare un rege? Moare un putregai de moşneag! Ce? Numai eu mor? Nu moare toată lumea?

— Şi de ce nu mănânci ouă?

— Eu nu cred în ouă!

— Dar în ce crezi?

— Eu cred în Tatăl, în Fiul şi în Duhul Sfânt!

S-a dus şi m-a spus la directorul spitalului.

— Este acolo un părinte care nu vrea să mănânce ouă pentru analiză!

Dar directorul mă cunoştea, şi-i zice doctoriţei: „Păi tu ştii cine-i părintele acesta? Este Părintele Cleopa! El a stat aproape zece ani la pustie cu un cartof pe zi şi ceva buruieni…” Când a auzit ea aşa, a venit la mine în salon, cu mâncare de post pregătită de ea, şi-a cerut iertare şi apoi am mers din nou la analiză. Şi mi-au făcut urografia aceea fără ouă. Când au venit cu clişeul, mi-au zis:

— Ia uite, părinte, ce frumos a ieşit!

— Doamnă, a ieşit fără trei ouă?

Râdeau toţi. Rinichiul stâng se vedea mai umflat, iar rinichiul drept normal.

— Vedeţi că a ieşit fără ouşoare?

— Părinte, ne iertaţi! Aşa ceva n-am văzut de când suntem noi!

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Viaţa Părintelui Cleopa, Editura Trinitas, Iași, pp. 216-217)