Fiecare om, gândind mereu la lumea de dincolo de zare, ar trebui să țină ca trupul lui să fie sănătos și să dureze în lumea asta cât are rânduit, cu rostul de a ajunge, până la sfârșitul vieții pământești, suport omenesc al unui om îndumnezeit. Când însă omul vede rostul său numai la viața aceasta atunci înseamnă că a devenit numai trup, patimile i-au întunecat vederea și el nu vede nimic.

(Arhim. Serafim Popescu, Din învățăturile părintelui Arsenie Boca, Editura Pelerinul, Iași, p. 57)