Un sfat bun al părintelui Ioan (Sfântul Ioan Hozevitul)

Cuvinte duhovnicești

Un sfat bun al părintelui Ioan (Sfântul Ioan Hozevitul)

    • Un sfat bun al părintelui Ioan (Sfântul Ioan Hozevitul)
      Un sfat bun al părintelui Ioan (Sfântul Ioan Hozevitul)

      Un sfat bun al părintelui Ioan (Sfântul Ioan Hozevitul)

Părintele Ioan i-a spus: - Dacă vii, vino aşa cum eşti acum, însă de vrei să-ţi pui casa în rânduială, nu ai să mai vii deloc! Neascultând sfătuirea şi plecând din Ţara Sfântă în Muntele Athos, părintele Mitrofan s-a lăsat cuprins de multe griji. Astfel, vreme de doi ani a zugrăvit mai multe fresce şi icoane.

Pe când locuia în peşteră, a venit la Părintele Ioan (Hozevitul) un preot numit Mitrofan, care vieţuia în Sfântul Munte Athos şi se îndeletnicea cu zugrăvirea de icoane.

Părintele Mitrofan, văzând singurătatea acestor locuri de la Schitul Sfânta Ana şi plăcându-i foarte mult, s-a hotărât să lase Sfântul Munte şi să locuiască acolo. Luând această hotărâre de taină, preotul Mitrofan i-a spus Părintelui Ioan:

- Mai întâi mă voi duce în Sfântul Munte pentru a-mi rândui cele pe care le am acolo şi abia după aceasta mă voi întoarce aici. Atunci, Părintele Ioan i-a spus:

- Dacă vii, vino aşa cum eşti acum, însă de vrei să-ţi pui casa în rânduială, nu ai să mai vii deloc!

Neascultând sfătuirea şi plecând din Ţara Sfântă în Muntele Athos, părintele Mitrofan s-a lăsat cuprins de multe griji. Astfel, vreme de  doi ani a zugrăvit mai multe fresce şi icoane.

Mai apoi, un ucenic de-al său, ce avea năravul cel rău de a fura, i-a luat nişte pensule de mare preţ. Părintele Mitrofan l-a certat cu asprime, iar inima ucenicului s-a înveninat cu multă mânie şi sete de răzbunare. Într-o seară, voind să aducă în faptă turbarea inimii sale, ucenicul i-a aţinut calea părintelui Mitrofan şi l-a omorât.

Iată, aşadar, că dacă părintele Mitrofan s-ar fi plecat cu smerenie la îndemnul înainte-văzător al Cuviosului Ioan şi ar fi lepădat dragostea pentru cele pământeşti şi trecătoare, nu ar fi pătimit o moarte atât de neaşteptată din pricina unor biete pensule, fie ele şi foarte scumpe.

Noi însă, să mulţumim lui Dumnezeu Cel Care şi prin această minunată întâmplare a împlinirii cuvintelor Sfântului Ioan voieşte să învăţăm că mai de preţ sunt cele cereşti decât cele pământeşti şi că întotdeauna se cuvine să fim grabnici în a împlini sfătuirile ce ne arată voia lui Dumnezeu.

(Viaţa şi minunile Sfântului Ioan Iacob, tipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Laurenţiu Episcopul Caransebeşului, p. 52)