Dragostea de lucrurile lumeşti tulbură mintea, iar lepădarea de ele o înnoieşte. Tăinuirea gândurilor le înmulţeşte, iar descoperirea lor înaintea părinţilor le alungă. Aşa cum viermele ascuns în copac îl roade, şi răul ascuns în inimă nimiceşte virtuţile sufletului. Virtutea virtuţilor este smerita cugetare, iar patima patimilor e să fii rob al pântecelui. Cununa virtuţilor e dragostea, iar plinirea patimilor - dezvinovăţirea de sine.

(Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița, 2010, pp. 68-69)