După cum creşte neghina în mijlocul grâului, aşa şi între membrii Împărăţiei Cerurilor - îngeri și oameni, între fii lui Dumnezeu - rătăcesc diavolii, fii întunericului, urlând asemenea leilor, căutând să-i abată de pe calea virtuţii pe fiii lui Dumnezeu.

Vrăjmaşii mântuirii noastre sunt în mijlocul nostru, căci Biserica învaţă că locuinţa lor este în văzduh, înconjurând pământul.

Prin facultăţile sale spirituale (cugetarea și voinţa), omul poate fi în legătură şi în comuniune cu fiinţele duhovniceşti ca dânsul. Duhurile rele sau îngerii buni lucrează asupra voinţei şi inimii noastre, aşa că omul, în deplină libertate, se războieşte refuzând sau primeşte ispita îngerilor buni sau a diavolilor.

Totuşi, influenţând nevăzut asupra sufletului nostru prin minciunile lor, duhurile rele se arată chiar şi în chip văzut şi simţit. Cel ce nu crede în acestea, se îndoieşte şi de ispitirile Domnului de după Botezul Său. Mai toţi sfinţii, mari nevoitori creştini, le-au văzut şi au vorbit cu ele.

Fiind totdeauna învinse în uneltirile lor de către marii Părinţi, duhurile rele au fost silite a se arăta văzut sub diferite forme pentru ca în acest fel să-i atragă mai uşor la păcat pe luptătorii lui Hristos. Câte suferinţe n-au adus ele sufletului şi trupului! Cu toate acestea, din mila lui Dumnezeu, au fost învinse întotdeauna. Desigur că va întreba cineva: de ce nu se mai arată ele în chip văzut? Ce ştim noi despre acestea? Poate că adevăraţilor robi ai lui Dumnezeu se arată încă în chip văzut şi în zilele noastre?! Cât pentru noi, ce nevoie avem de apariţia lor văzută sau simţită, fiindcă oricum suntem robi ai patimilor noastre, supuşi ispitirilor lor cu silă?

Faptele, vorbele şi gândurile noastre cele rele fac din noi robii dracilor. Ura lor faţă de Dumnezeu şi viaţa noastră plină de păcate şi fapte urâte fac din noi aliaţii şi tovarăşii lor. O astfel de tovărăşie este mortală omenirii. Tot ce este anticreştin pe pământ este lucrarea diavolului iar tovarăşii lui, răspândesc pe pământ dezordinea, distrugerea şi tot ceea ce înjoseşte şi degradează credinţa şi demnitatea omenească.

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, pp. 92-93)