O, cum de cutează unii obraznici și grăiesc de rău pe aproapele, despre lucruri pe care nu le-au văzut cu ochii lor și le publică, și-l vădesc ca fur, sau curvar, sau ucigaș și altele ascunse, neștiind adevărat? O, nebuni și nepricepuți! Ce fel de muncă socotiți să afle sufletul vostru ticălos, pentru acest păcat? Aceasta vă este dragostea către aproapele? Nu zice Domnul: „Nu judecați și nu veți fi judecați?!”. Și suntem datori pentru această mântuitoare poruncă, de veți vedea în ceasul acela pe cineva săvârșind păcatul, să-l acoperiți cât veți putea, ca să se acopere și ale voastre păcate și ca să nu fiți judecați în ziua Judecății. Iar voi, nesocotiților, fără să-l vedeți, îl batjocoriți și îl vădiți? Datori sunteți să-i întoarce-ți cinstea, adică să mărturisiți înaintea mulțimii că minciuni ați spus despre el din răutatea voastră; iar dacă nu veți face așa, nu trebuie să vă ierte duhovnicul.

 

(Monahul Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, p. 28)