Depresia copiilor – o problemă gravă, despre care se vorbește prea puțin

Bunicii sunt un tratament foarte bun pentru anxietate și depresia copiilor. Alte tratamente sunt prietenii, ieșirile, famiile cu copii cu care să vă întâlniți să ieșiți la iarbă verde, să vă întâlniți sâmbăta, duminica. Desigur că tratamentul înseamnă și activitățile culturale, să cânte, să picteze, să citească. Ele fac parte din structurile tari ale sufletului. Un copil care cântă la un instrument întotdeauna va avea un mod de a se exprima. Dacă nu-l dai să cânte, nu-l dai la pictură, nu-l dai la desen... sportul, făcut asumat și serios.

Depresia la copii este o problemă gravă, despre care se vorbește prea puțin. Statisticile sunt destul de îngrijorătoare: 3,5% dintre adolescenți suferă de depresie și 13% dintre ei au tulburări de anxietate. Cum recunoaștem un copil sau un adolescent care are depresie și cum putem să-l ajutăm noi ca părinți?

De recunoscut e simplu, adică semnele unui copil depresiv sunt foarte simplu de remarcat pentru că e lipsit de interes pentru toate, este profund violent și reactiv la tot ceea ce se întâmplă în jurul lui, școala nu merge. Are tot felul de simptome, foarte mulți dintre adolescenți se automutilează, își fac semne pe mână, pe picioare. Fac în semn de pedepsire pentru că așa au fost obișnuiți poate. Totul ține de familie, să știți. O familie pentru care funcționează pedeapsa, forța, totul se întâmplă în forță, de cele mai multe ori are efecte negative asupra copiilor. O familie în care iubirea rezolvă multe lucruri, în primul rând iubirea rezolvă lucrurile dintre mami și tati, acolo copiii sigur vor fi altfel. De aceea e foarte important ca într-o casă mare să fie la fel de multă iubire ca într-o casă mică, într-o casă bogată să fie la fel de multă iubire ca într-o casă săracă, garantat efectele sunt la fel indiferent de starea materială.

 Putem recunoaște în copiii noștri semnele anxietății și ale depresiei. Psihologia numește generația copiilor de acum – generația „fulgilor de nea”. Sunt foarte sensibili, dacă au pierdut metroul sau tramvaiul, sunt în stare să intre într-o stare anxioasă și depresivă și câte trei zile doar pentru asta, ceea ce este absurd. Adică pentru noi oamenii adulți, nu-i nimic. Vine altul, o să întârzii puțin, asta e, o să mă sancționeze, n-am ce face, e sancțiune și gata. Data viitoare o să-mi iau măsuri de siguranță să fiu mai operativ. Dar pentru un copil din generația fulgilor de nea e dezastru. Îi afectează notele, purtarea colegilor, îi afectează iremediabil. Adică sunt atât de sensibili încât e tare greu de lucrat cu ei, dar părerea mea este următoarea: avem niște ajutoare foarte mari.

Bunicii sunt un tratament foarte bun pentru anxietate și depresia copiilor. Nu vă vine a crede. Dar să știți că îmi aduc aminte de bunicul meu, un om minunat. Ne punea pe toți doisprezece în patul lui pe picioarele lui, noaptea și ne ținea cu povești jumate de noapte. Toate poveștile mi le aduc aminte și acum, toate călătoriile pe care le-a făcut pe harta lumii și acum mi le amintesc, făcute de bunicul, plecam din sat și mergeam până în cel mai îndepărtat loc din lume. Și ne povestea atât de frumos! Deci bunicii sunt cel mai bun tratament pentru un copil anxios.

Alte tratamente sunt prietenii, ieșirile, famiile cu copii cu care să vă întâlniți să ieșiți la iarbă verde, să vă întâlniți sâmbăta, duminica. Desigur că tratamentul înseamnă și activitățile culturale, să cânte, să picteze, să citească. Ele fac parte din structurile tari ale sufletului. Un copil care cântă la un instrument întotdeauna va avea un mod de a se exprima. Când e frustrat, când e furios, pune mâna pe instrument și cântă plin de pasiune, dar de fapt nu e pasiune. Acolo e un protest, el protestează, se descarcă, da? Dacă nu-l dai să cânte, nu-l dai la pictură, nu-l dai la desen... sportul. Nu vedeți că minimalizăm ora de sport, nu mai fac copiii sport. Fac teme în schimb, fac teme cu duiumul, toată ziua până-n noapte doar teme, dar sport, de exemplu nu fac. O ora de sport este tratament pentru copil, sport făcut asumat și serios.

(Fragment din interviul cu pr. Visarion Alexa – Despre educația copiilor, cu părintele Visarion Alexa: „Bătaia nu e ruptă din Rai!”. Puteți viziona interviul complet aici)

De la același autor

Ultimele din categorie