Doctorul sufletului meu – Episcopul Calinic Botoșăneanul

 

Îmi amintesc că, încă de la primele noastre întâlniri, cu multă discreție, m-a îndemnat să am modele vrednice de urmat: Patriarhul Teoctist, Mitropolitul Antonie Plămădeală și Mitropolitul Bartolomeu Anania. Oameni față de care se putea observa că nutrește o sinceră prețuire. Ce am mai citit, ce am mai scris, ce am mai trăit? erau alte întrebări prin care mi se diriguia formarea spirituală. Cum mi-am îndeplinit datoria de egumen, de cleric, de călugăr? Ce am să-mi reproșez? Ce vreau să îmbunătățesc? La ce vreau să renunț? Toate acestea și multe altele făceau și fac parte din anamneza duhovnicească a interviului clinic sufletesc al doctorului meu...

Se întâmpla să fie frig. Se întâmpla să fie mohorât. Se întâmpla să bată vântul rece și nemilos. Toate acestea erau cernute în sufletul meu tânăr și neliniștit ce zăcea în tenebre, acoperit cu deșeuri emoționale. Căutător, dornic de idealuri, adeseori neînțeles și cu aripa frântă, aidoma unei păsări ce învață să zboare, deocamdată în colivie, așa eram de stângaci în viețuirea mea monahală. Apoi s-a întâmplat să-mi apară, providențial, un omofor cald și o mantie părintească, adăpostindu-mi inima pribegită. Era blândul vlădică de la Iași, Calinic Botoșăneanul. Eruditul, rugătorul, misionarul și iubitorul de slove. Dintr-un orfan și străin pe Cale, am început să retrăiesc cu bucurie sfântă sentimentul de fiu al unui părinte duhovnicesc.

Auzisem că este „darnic” în a oferi ucenicilor mulțime de metanii și de lecturat Filocalia – canon la spovedanie – însă, după ce am dezvelit mantia părerii celorlalți, am descoperit lumină din Lumină. Îmi amintesc că, încă de la primele noastre întâlniri, cu multă discreție, m-a îndemnat să am modele vrednice de urmat: Patriarhul Teoctist, Mitropolitul Antonie Plămădeală și Mitropolitul Bartolomeu Anania. Oameni față de care se putea observa că nutrește o sinceră prețuire. Ce am mai citit, ce am mai scris, ce am mai trăit? erau alte întrebări prin care mi se diriguia formarea spirituală. Cum mi-am îndeplinit datoria de egumen, de cleric, de călugăr? Ce am să-mi reproșez? Ce vreau să îmbunătățesc? La ce vreau să renunț? Toate acestea și multe altele făceau și fac parte din anamneza duhovnicească a interviului clinic sufletesc al doctorului meu...

Impunător, cu barba albă ca zăpada și părul la fel de alb ca laptele curat, solemn și cu vocea lină, Preasfinția Sa mi-a impus nu doar respect și solemnitate, ci a topit orice negură din sufletul meu. Mi s-a revelat atunci, asemeni unui voievod falnic, dezlipit parcă din frescele monumentale ale bisericilor istorice. Tot atunci am înțeles de ce copiii îl compară adesea la chipul blând cu „Moș Crăciun” sau „Moș Nicolae”. Bunul episcop a mângâiat multe inimi rătăcite... M-a învățat să găzduiesc în inima mea și pe cei care m-au ajutat, și pe cei care m-au supărat. Mult mai ușor vorbești unui om, dacă înveți să vorbești mai întâi cu Dumnezeu. Da, inima mea datorează mult acestui om atent la arta duhovniciei, care m-a scos la liman în noaptea neagră a sufletului meu. Nu se pot uita niciodată astfel de întâmplări. Mâna care îți șterge lacrimile este mai valoroasă decât miile de mâini care te aplaudă.

Hirotonit arhiereu la sărbătoarea Bunei Vestiri (25 martie 1991), a împărțit Bune Vestiri pretutindeni. Nu există preot, preoteasă, monah sau monahie ori simplu credincios care să nu fi primit înțelegere în inima Presfințitului Părinte Calinic. Un cuvânt bun, o masă caldă, un gest de milostenie, o rugăciune de dezlegare, o carte de suflet, o icoană, un dar. Nu se poate să pleci nemângâiat din preajma sa. Ca la Pateric.

Ctitor și de suflete, nu doar de biserici, întâlnirile cu vlădica nu pot fi șterse din memoria nimănui; o enciclopedie vie, un însetat de cultură și un far aprins pentru cei ce rătăcesc pe Cale. Cu timp și fără timp, nu există loc din Arhiepiscopia Iașilor pe care vlădica să nu-l fi cercetat. Pe vremea arhipăstoriei Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, Preasfințitul Părinte Calinic Botoșăneanul, în calitate de Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, s-a ocupat personal de programul „Nici un sat fără biserică”. Astfel, s-a deplasat în toate parohiile din cadrul Arhiepiscopiei Iașilor, verificând stadiul lucrărilor de construcție sau mordenizare, precum și modul de chivernisire a fondurilor. Estetica bisericească și-a pus amprenta în urma pașilor săi, fiind nu doar un căutător de liniști isihaste, ci și un mare iubitor de frumuseți nepieritoare. Iar astăzi, cu multă dăruire și smerită cugetare, ajută în misiunea arhierească pe Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

Adeseori, alături de un sobor impresionant de preoți dirijați de părintele arhimandrit Nicodim Gheorghiță, sub protia Preasfințitului Părinte Calinic, am slujit Taina Sfântului Maslu la Mănăstirea Hadâmbu și am putut observa cum mii de oameni din întreaga țară veneau dornici de rugăciune și, mai ales, să fie binecuvântați de rugăciunile de dezlegare rostite cu multă evlavie de către cel ce poartă cu smerenie și demnitate numele Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica. Slujirea sacerdotală se împletește cu înțelepciunea, iar chipul său luminos prinde contur ca un ornament filigranat în inimile celor care îl cunosc. Nu pot uita niciodată acea zi de duminică în care ploua cu îndrăzneală și mulți dintre preoții slujitori ne adăposteam sub tâmpla bisericii istorice a mănăstirii, iar blândul și jertfelnicul episcop Calinic stătea ca un păstor în mijlocul oilor, acoperindu-i cu mantia rugăciunii. Atunci nu mai știam care sunt lacrimile cerului și care ale muritorilor...

Iubitor de studiu și mai ales fin călăuzitor al celor ce doresc să studieze, Preasfințitul Părinte Calinic este el însuși un exemplu demn de urmat. Biografia vlădicului din Cetatea Iașilor este nu doar mare, ci și publică. După citirea operei Preasfințitului Calinic, ce numără peste 55 de titluri, cred că fiecare se va simţi mai bogat sufleteşte, dar şi mai responsabil faţă de sine însuşi, de aproapele său, de Dumnezeu. Și mai rușinat... Ori poate cu imbold.

Este iubit şi preţuit de intelectualii din întreaga Moldovă și mai cu seamă de clericii care l-au avut în mijlocul lor, în jurul Sfântului Potir. Apreciat de mulți sinodali pentru rugăciunile pe care inspirat le-a compus, Preasfințitul Părinte Calinic este un vrednic ierarh care a însemnat pagini nemuritoare în istoria Bisericii Ortodoxe Române contemporane.

Nu mă simt vrednic să mă numesc ucenic al Preasfințitului Părinte Calinic cel care, din mila și din darul lui Dumnezeu, îmi este duhovnic și îndrumător spiritual, dascăl și sfințitor al vieții mele. Să-l numesc prietenul sfinților? Ori ambasadorul celor necăjiți? Sau poate inmograful cu peniță de înger? Teologul veritabil? Cred că toate la un loc s-au așezat în fața Preasfintei Treimi, de unde își va primi răsplata cea veșnică gătită celor care au împlinit Porunca Iubirii atunci când Hristos, Arhiereul cel Veșnic, îl va binecuvânta pentru toate câte a lucrat în Ogorul Domnului, spre slava lui Dumnezeu și a noastră mântuire. Amin!

De la același autor

Ultimele din categorie