Arhitectura romantică a Castelului de la Miclăușeni

Documentar

Arhitectura romantică a Castelului de la Miclăușeni

    • Arhitectura romantică a Castelului de la Miclăușeni
      Arhitectura romantică a Castelului de la Miclăușeni

      Arhitectura romantică a Castelului de la Miclăușeni

Castelul Sturza de la Miclăușeni încântă și uimește pe orice vizitator, transpunându-l într-o epocă în care reprezentanții cei mai de seamă ai boierimii moldovene duceau un mod de viață ce-și avea obârșia în Evul Mediu apusean. Este cu adevărat fermecător, datorită aerului romantic pe care-l degajă, accentuat și de ambianța naturală în care se află plasat. În rândurile ce urmează, vom descrie arhitectura acestei minunate bijuterii adăpostite de marele parc dendrologic de aici.

Arhitectura castelului de la Miclăușeni – un neogotic tardiv – se aseamănă cu cea a palatului de la Ruginoasa sau cu cea a Palatului Culturii din Iași, fiind realizată de arhitecții Iulius Reinecke și I. Grisberg.

Stilul gotic este stilul arcului ascuțit, fără legătură cu goții, cum s-ar putea presupune datorită denumirii. El poate fi considerat un curent al artei franceze, fiindcă apare la început ca o direcție regională franceză a artei romanice. Unii îi spun stil germanic, privindu-l ca pe un stil maturizat în Germania. De altfel, arhitecții Reinecke și Grisberg erau germani de origine.

Planul Castelului de la Miclăușeni este oarecum în formă de cruce. Fațadele sunt impunătoare, împodobite cu diferite figuri și blazoane de piatră, decorate cu sculpturi artistice, încununate cu frontoane înalte și ascuțite, cu turnulețe și creneluri.

Întâlnim arcul frânt sau ascuțit (unghiul format de întretăierea a două segmente de cerc), în special la ferestrele și la ușile exterioare. Ferestrele sunt foarte numeroase, terminate în formă de rozetă sau flacără, împărțite longitudinal, prin colonete, având geamuri multicolore.

Aruncătoare de apă cu guri de leu și coșuri de fum decorative

Castelul încântă și uimește pe orice vizitator, transpunându-l într-o epocă în care reprezentanții cei mai de seamă ai boierimii moldovene duceau un mod de viață ce-și avea obârșia în Evul Mediu apusean. Este cu adevărat fermecător, datorită aerului romantic pe care-l degajă, accentuat și de ambianța naturală în care se află plasat.

Clădirea are o înălțime de 17 metri până la coamă și dispune de patru intrări, dintre care două pe fața de est, una principală pe fațada de sud și una pe fațada de vest, secundară, urmând o scară de serviciu până în mansardă. Scările de acces la aceste intrări și trotuarele au fost din piatră masivă.

La nivelul acoperișului, acoperit cu tablă, există o serie de elemente decorative gotice: frontoane, turnulețe cu colț, flèche-uri (fleșele sunt vârfuri ascuțite în formă de săgeată, care parcă vor să străpungă cerul), aruncătoare de apă cu guri de leu și coșuri de fum decorative.

Cea mai veche relicvă în piatră de la Miclăușeni

Finisajele exterioare ale Castelului de la Miclăușeni se compun din profilaturi, arcade ogivale, ancadramente în ogivă, solbancuri (apărători de beton, situate la partea de sus a ușilor sau a ferestrelor, acoperite cu tablă, făcute pentru a feri ușa sau geamul de scurgerea apei de ploaie), colonete, capiteluri, console, bandouri (muluri orizontale, ieșite ușor în relief) și stucaturi.

La aproximativ 150 de metri nord de castel se mai păstrează un monument de familie, sculptat în marmură de către Metzger la München și trimis pe Dunăre la Galați în 1851. Acesta a fost construit în cinstea lui Alecu D. Sturza și vizitatorul îl poate observa din balconul nordic de la mansarda castelului.

Cea mai veche relicvă în piatră de la Miclăușeni rămâne însă bolta de intrare în curtea dinspre biserică. Este vorba de arcul din cărămidă care, după construcție, datează din sec. XV-XVI, deci din timpul vornicului Miclăuș sau al lui Simion Stroici.

Citește despre: