Istoria mormintelor din pridvorul Mănăstirii Tazlău

Documentar

Istoria mormintelor din pridvorul Mănăstirii Tazlău

    • mormântul Sfântului Cuvios Chiriac de la Tazlău
      Istoria mormintelor din pridvorul Mănăstirii Tazlău / Foto: Maria Burlă

      Istoria mormintelor din pridvorul Mănăstirii Tazlău / Foto: Maria Burlă

    • mormântul Sfântului Cuvios Chiriac de la Tazlău
      Istoria mormintelor din pridvorul Mănăstirii Tazlău / Foto: Maria Burlă

      Istoria mormintelor din pridvorul Mănăstirii Tazlău / Foto: Maria Burlă

În pridvorul de astăzi al Mănăstirii Tazlău, înnoit și adus la forma apropiată de cea a secolului al XVI-lea, există patru lespezi de mormânt. Potrivit tradiției locale, primul mormânt a fost al Sfântului Cuvios Chiriac, iar cel de-al doilea – al arhimandritului Zaharia, ultimul ctitor din marele pomelnic.

În pridvorul de astăzi al Mănăstirii Tazlău, înnoit și adus la forma apropiată de cea a secolului al XVI-lea, există patru lespezi de mormânt. Prima placă din partea stângă a intrării în pridvor era o lespede simplă; a doua, situată lângă ușa de vest a pridvorului, avea săpată o cruce grecească, cu inscripția total uzată. Potrivit tradiției locale, primul mormânt a fost al Sfântului Cuvios Chiriac, iar cel de-al doilea – al arhimandritului Zaharia, ultimul ctitor din marele pomelnic.

În partea de nord a pridvorului sunt două plăci cu inscripții în limba slavonă. Pe prima lespede, Episcopul Melchisedec a descifrat: Această piatră a făcut-o și a înfrumusețat-o pan Vasile părintelui Alexie, care a răposat în zilele evseviosului și iubitorului de Hristos, Io Constantin Moghilă voievod în anul 7118. La capătul pietrei sunt scrise următoarele cuvinte: S-a scris piatra aceasta sub egumenul Gavrilă.

(Sursă de documentare: lucrarea Mănăstirea Tazlău – 500 de ani de existență, Preot Gheorghe Vartolaș, Editura Trinitas, Iași, 1996)