Primele conace de la Miclăușeni

5 Decembrie 2017 Maria Burlă Documentar
 

În anul 2004 s-au împlinit 100 de ani de la terminarea lucrărilor de construire a Castelului de la Miclăușeni de către George și Maria Sturza, părinții Ecaterinei, cea care în anul 1947 donează toată  moștenirea de la Miclăușeni pentru a se înființa aici o mănăstire de maici. După consemnările istorice, acest castel a fost precedat de două conace, primul construit la începutul secolului al XVII-lea.

La o distanţă de 65 km de municipiul Iaşi, în apropierea drumului mare medieval, se află așezat pe o veche moșie boierească ce datează din secolul al XV-lea Castelul Sturza de la Miclăușeni, în prezent proprietate a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

Cum a început însă povestea acestuia? Iată desfășurarea faptelor:

Istoria consemnează că în jurul anului 1410, domnitorul Alexandru cel Bun a dăruit vornicului Miclăuş, unul dintre sfetnicii săi de încredere din Sfatul Domnesc, o moşie întinsă, situată în apropiere de Lunca Siretului. Moşia a devenit cunoscută sub denumirea de Miclăuşeni, după moartea vornicului.

Proprietate a Sturzeștilor

La 25 aprilie 1591, urmaşii vornicului Miclăuş au vândut moşia vistiernicului Simion Stroici. Acesta a construit aici un conac ale cărui ruine se mai puteau încă vedea la începutul secolului al XX-lea. Printr-un testament din 5 iunie 1622, vistiernicul Simion Stroici a lăsat moştenire satul Miclăuşeni „Lupului Prăjăscului şi nepoatei mele Saftei, şi fiului meu, Gligorie, cu heleştee şi cu prisăci şi cu tot venitul, pentru că i-am luat spre dânşii ca să-mi fie ei ficiori de suflet”. La sfârşitul secolului al XVII-lea (în 1697), urmaşii lui Lupu Prăjescu, neavând copii, au lăsat domeniul fraţilor Ioan şi Sandu Sturza, cu care se înrudeau, fapt întărit și de voievodul Gheorghe Duca.

Al doilea conac, ridicat de Ioan Sturza

Costin Merişca, în lucrarea Castelul Miclăuşeni în cultura română, apărută la Editura Cronica, menționeză că pe moşia boierilor şi pe gârla din preajma parcului boieresc locuiau şi munceau ţărani clăcaşi şi ţigani vătraşi robi. De atunci se păstrează numele de familie provenite din meserii: Bucătaru, Muraru, Pitaru, Curelaru, Mindirigiu, Bivolaru, Surugiu.

Ne întoarcem însă la istoria noastră. În anul 1699, fraţii Sturza şi-au împărţit între ei averile, moşia Miclăuşeni revenindu-i lui Ioan Sturza. În anul 1752, acesta a ridicat aici un conac boieresc cu demisol şi parter, care avea formă de cruce. Clădirea era împărțită în 20 de camere, străbătute de câte un coridor central. Fiecare generație i-a mai adus câteva transformări, conacul fiind menținut până în anul 1880. În grajdurile conacului erau adăpostiţi cai de rasă, pregătiţi pentru întrecerile manejului din cuprinsul domeniului.

Biserica și parcul de la Miclăușeni

Preocupat de extinderea moşiei, fiul lui Ioan Sturza, Dimitrie, a construit în perioada 1821-1823 o biserică de curte, în apropierea conacului. El a înzestrat-o cu o frumoasă catapeteasmă în stil baroc şi cu numeroase obiecte de cult valoroase. Fiul lui Dimitrie, Alecu Sturza Miclăuşanu, a amenajat pe o suprafaţă de 42 hectare din apropiere un frumos parc în stil englezesc, cu specii de arbori ornamentali şi numeroase alei cu flori.

De la același autor

Ultimele din categorie