De multe ori îmi spunea Bătrânul:

‒ Să ai pururea iubirea. Mai întâi iubirea şi apoi celelalte. Trebuie să iubim cu simplitate în inimă şi tot aşa să ne şi rugăm. Nu vreau să te apropii de Dumnezeu prin frica de moarte, ci prin multă iubire pentru El. Acesta este un lucru mult mai înalt, copilul meu!

Simplitatea, experienţa întru cele duhovniceşti, smerenia, iubirea desăvârşită, toate acestea mă „răpeau” cu adevărat când mă aflam lângă Părintele Porfirie. Uitam cine sunt, cu ce mă ocup şi toate celelalte. Îl vedeam ca pe unul dintre părinţii neptici ai pustiei, despre care citim în Pateric. M-a impresionat profund faptul că mereu îmi vorbea despre iubire. Îmi spunea: „Orice lucru, copilul meu, trebuie să-şi aibă început în iubirea pentru Dumnezeu”.

(Părintele Porfirie Kafoskalivitul, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, p. 22)