Veţi întreba poate, trebuie ca noi, părinţii, şi în special mamele, să îi învăţăm pe copii noştri despre credinţă şi despre evlavie, încă de la vârsta prunciei?

Răspunsul este următorul: pentru că, dacă de mic copilul este învăţat să fie evlavios şi să fie prezent în sânul vieţii bisericeşti, numai atunci vom putea spera că şi când va ajunge la maturitate, când ispitele îl vor înconjura din toate părţile, iar patimile sălbatice îl vor asedia, acesta va rămâne neînvins şi drept, păstrând acele principii cu care a fost crescut de mama sa. Acele sfaturi creştineşti simple, pe care mama trebuie să le dea pruncului odată cu laptele matern, îl vor însoţi pe tot parcursul vieţii. Şi dacă vreodată un astfel de copil, învins de vreo patimă sau debusolat de vreun exemplu rău, o ia pe drumul greşit, de cele mai multe ori, el se căieşte mai uşor şi se întoarce mai repede, faţă de acela care nu a cunoscut o educaţie creştinească în anii copilăriei.

Copilul care a primit o educaţie creştin ortodoxă, chiar dacă o apucă pe un drum greşit, simte la un moment dat, că înlăuntrul său se trezeşte amintirea puternică a anilor nevinovaţi şi fericiţi ai copilăriei şi se poate întoarce la adevăr. Îşi aduce aminte de acele rugăciuni simple, pe care le-a învăţat de la mama sa - chiar dacă ea acum se odihneşte poate în mormânt - se gândeşte la sfaturile pe care aceasta i le dădea, pe când stătea încă pe genunchii ei. Şi cu toate că trăieşte o viaţă păcătoasă, că a uitat acele rugăciuni, se poate ca într-una din nopţi, mergând să se culce, să îşi aducă aminte, fără să vrea, cum mama sa îl învăţa să îşi facă semnul sfintei cruci înainte de a se culca, cum îl însemna chiar ea cu sfânta cruce şi cum se ruga pentru el.

Amintirea dulce a anilor nevinovaţi ai copilăriei i-a trezit pe mulţi din letargia păcatului şi i-a adus din nou aproape de Dumnezeu. Înţelegeţi acum ce mare binecuvântare este pentru copii să aibă mame evlavioase! Acestea, de la cea mai fragedă vârstă îi vor învăţa despre credinţă şi despre evlavie. De la mamă - nu de la doică, învăţătoare sau profesoară - trebuie să înveţe copilul să îl cunoască pe Dumnezeu. In faţa icoanei din casă trebuie să înveţe copilul să îşi facă rugăciunea de dimineaţă şi nu abia la şcoală, pentru că mama sa este aceea care trebuie să îl înveţe cum să se roage. Aşa s-a obişnuit din totdeauna în familiile cu adevărat ortodoxe.

(Irineu, Episcop de Ecaterinburg și Irbițk, Mamă, ai grijă!, Editura Egumenița, p. 16-17)