Ce să facem dacă avem un soţ rău?
Trebuie să ne învăţăm să stingem acest foc, iar el nu se stinge decât cu smerenie şi răbdare.
- Am citit într-o carte duhovnicească o istorioară. Soţul se întorcea des acasă beat. Cum intra în casă, începea să-şi bată soţia. Aceasta a durat mult timp... Femeia continua să se smerească. Dar, într-o zi, el a bătut-o atât de tare, încât ea nu a mai rezistat şi a murit. Când sicriul cu trupul neînsufleţit a fost adus în cimitir şi după ce ea a fost înmormântată, el şi-a dat seama de crima săvârşită. A îngenuncheat în faţa mormântului şi a început să plângă. Câţiva ani el nu s-a urnit de lângă mormânt şi treptat şi-a schimbat viaţa spre bine. Reiese că soţia, prin smerenia ei, l-a scos din păcat, iar singură a primit cununa muceniciei.
Vom înţelege că focul nu se stinge cu benzină sau cu petrol. Nu ne vom enerva. Câteodată se întâmplă ca soţul să se aprindă, iar soţia, în loc să-l potolească, pune şi mai multe paie pe foc. Ne vom strădui să ne abţinem şi să ne smerim, pentru că răul are o particularitate: el cere tot mai mult. Când cineva se supără, vrea să-i enerveze şi pe ceilalţi, să-i molipsească cu răutatea lui. Dacă un huligan loveşte un om, aşteaptă să fie lovit şi el. Şi atunci începe o bătaie pe cinste. Dacă înjură, aşteaptă să fie înjurat şi el. Iar dacă nu se întâmplă nimic, se pierde, nu mai ştie ce să facă. Trebuie să ne învăţăm să stingem acest foc, iar el nu se stinge decât cu smerenie şi răbdare. Mai târziu, când totul se va linişti, putem spune ce nu ne convine, dar fără supărare, şi să ne rugăm pentru îmblânzirea inimilor în fața icoanei Maicii Domnului şi sfinţilor care sunt ocrotitorii familiei.
Dacă soţul suferă de patima beţiei, soţia se va ruga Sfântului Bonifatie şi va citi rugăciunea către Maica Domnului, numită „Potirul nesecat”. Dar, în primul rând, vom fi atenţi când ne hotărâm să ne căsătorim, pentru că nu din senin un om devine alcoolic sau rău. Dacă observăm asemenea porniri şi totuşi ne-am hotărât să ne cununăm cu persoana respectivă, va trebui să realizăm ce fel de cruce ne asumăm. Deja căsătoriţi, vom da dovadă de multă răbdare si smerenie, căci aceasta a fost alegerea noastră.
(Părintele Evgheni Șestun, Familia Ortodoxă, Editura Sophia, p. 67-68)
