E cu neputinţă a trăi împreună fără conflicte
Dacă în regula de început a aritmeticii se adună unu cu unu şi iese doi, dacă în a treia regulă înmulţind doi cu doi va ieşi deja patru; când însă se va ajunge la fracţii, va fi o cifră sus şi alta jos, iar între ele o linie: astfel se întâmplă şi în treburile omeneşti. Dacă sunt împărţite prea mult, va fi neplăcere şi sus şi jos, cu o oarecare piedică la mijloc.
Îmi scrii despre o întâmplare care v-a lăsat o impresie neplăcută. Ce e de făcut? Oamenii din vechime au hotărât că nu poţi trăi fără pilde, şi au adăugat că şi oala cu oala se ciocnesc, cu atât mai mult oamenii care vieţuiesc împreună, nu pot să o facă fără să a se ivi conflicte. Şi aceasta se întâmplă îndeosebi din cauza divergenţelor de opinii referitoare la diferite lucruri: unul gândeşte pe parcursul lucrurilor într-un fel, iar altul altfel, unul este convins de dreptatea sa, care i se pare bine fundamentată şi de neclintit, iar celălalt se încrede în cugetările sale. Dacă în regula de început a aritmeticii se adună unu cu unu şi iese doi, dacă în a treia regulă înmulţind doi cu doi va ieşi deja patru; când însă se va ajunge la fracţii, va fi o cifră sus şi alta jos, iar între ele o linie: astfel se întâmplă şi în treburile omeneşti. Dacă sunt împărţite prea mult, va fi neplăcere şi sus şi jos, cu o oarecare piedică la mijloc. Eu astfel ţi-am scris şi ţi-am vorbit înainte vreme, şi astfel îţi voi spune şi acum: dacă vei crede în Pronia lui Dumnezeu şi vei nădăjdui în ajutorul atotputernic al lui Dumnezeu, atunci nu vei întâlni nici un fel de neajunsuri... şi... te vei folosi totdeauna de putinţa liniştii sufleteşti. Când însă te vei îngriji de ceea ce nici nu se poate întâmpla (pentru că presupunerile sunt în mare parte neadevărate şi greşite), atunci în zadar te vei nelinişti. Ți-e teamă ca nu cumva deodată să te refuze. Din scrisorile primite de către mine nu văd nici măcar o aluzie la aceasta şi nu cred că vor proceda astfel cu tine, dacă nu intervin oarecare evenimente deosebite, neprevăzute. Ce nu presupun oamenii! Nu da totdeauna atenție acestora. <...> Iar pe tine te sfătuiesc să respecţi calea de mijloc, regula de aur, în relaţia cu cei mai mici şi cu cei mari, străduindu-te să nu insişti asupra celor ale tale şi să-ţi împlineşti îndatoririle, după putinţă, conducându-te de către frica lui Dumnezeu și conștiinta ta. Chemând asupra ta pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu, îți doresc cu sinceritate toate cele folositoare sufletului. Neajunsurile exterioare trebuiesc însă răbdate.
(Sfântul Ambrozie de la Optina, Sfaturi pentru familia creștină, Editura Platytera, București, 2006, pp. 51-52)
