1) Iubirea şi stima reciprocă. Soţii sunt datori să se iubească şi să se cinstească unul pe altul. Această datorie răsare chiar din unirea lor prin căsătorie, căci ei „nu mai sunt doi, ci un trup" (Matei 19, 6). Sfântul Apostol Pavel spune: „Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată; asemenea şi femeia bărbatului" (I Corinteni 7, 3).

2) Fidelitatea. Să-şi păstreze unul altuia credincioşia făgăduită în faţa altarului.

3) Ajutorarea. Să se ajute unul pe altul în chip desăvârşit şi să lucreze împreună pentru cele necesare vieţii, împărtăşind împreună atât bucuriile, cât şi greutăţile ei.

4) Curăţia şi cumpătarea. Să trăiască împreună în dreptate, curăţie şi cumpătare.

5) Munca împreună şi desăvârşirea morală. În orice împrejurare, soţii sunt datori să se lege cât mai strâns unul de altul, să-şi împlinească lipsurile, să-şi desăvârşească însuşirile şi darurile şi să lucreze împreună pentru propăşirea morală a fiecăruia şi pentru buna educaţie a copiilor lor, având drept călăuză poruncile creştine.

În felul acesta, viaţa creştină de familie va fi curată şi sănătoasă, va fi şcoală de virtuţi, roditoare de bine pământesc şi ceresc.

(Învățătura de credință ortodoxă, Editura Doxologia, Iași, 2009, p. 406)