Cum să ne îngrijim de creșterea duhovnicească a copiilor?

Căsătorie

Cum să ne îngrijim de creșterea duhovnicească a copiilor?

    • Cum să ne îngrijim de creșterea duhovnicească a copiilor?
      Cum să ne îngrijim de creșterea duhovnicească a copiilor?

      Cum să ne îngrijim de creșterea duhovnicească a copiilor?

Îl ajutăm să crească și prin exemplul propriu, știut fiind faptul că un copil, în primii ani de viață, copie cu minuțiozitatea comportamentul părinților.

Ca părinți, una dintre cele mai mari responsabilități ale noastre este educația copiilor noștri, în așa fel încât, ca și noi, și ei să aibă dragoste nemăsurată pentru Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Nădăjduim că ei se vor ghida în viață după cele zece porunci, ajungând să facă cinste societății și neamului lor. Și mai credem că vor avea și ei copii la rândul lor și îi vor educa în credința dreptslăvitoare, transmisă din moși strămoși. Orice părinte bun se întreabă: Cum pot să mă îngrijesc de creșterea duhovnicească a copilului meu?

Misiunea noastră de educare a copiilor începe chiar înainte de naștere, de când acesta se află încă în pântecele mamei sale. Dacă noi trăim o viață duhovnicească autentică încă din momentul conceperii copilului, ne rugăm zilnic, participăm la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, trăim o viața cu adevărat ortodoxă, atunci copilul care va veni pe lume va fi cu adevărat binecuvântat. Această conduită spirituală și morală trebuie menținută și după venirea pe lume a copilului. Îl ajutăm să crească și prin exemplu propriu, știut fiind faptul că un copil, în primii ani de viață, copie cu minuțiozitatea comportamentul părinților. Dacă avem o viață duhovnicească, atunci copiii noștri ne vor copia exemplul, ajungând să fie un model de urmat în Biserică și în societate.

Dacă copiii noștri vor vedea că nu ne rugăm zilnic, sau că nu mergem la Biserică în mod regulat, sau că îi împărtășim doar pe ei, fără a lua și noi Sfânta Împărtășanie, atunci, când vor ajunge la maturitate, este foarte posibil să ne urmeze exemplul negativ, sau chiar mai rău decât atât. Copiii învață prin exemplul pe care noi îl dăm. Le transmitem virtuțile prin felul cum acționăm, cum ne purtăm față de ei. Nu există nici o instituție de învățământ care le va putea schimba obiceiurile proaste învățate de la părinți în primii ani de viață. 

Același sfat îl dă și Cuviosul Paisie, care zice: Toți trebuie să îi ajutăm pe copii, fiecare în felul lui, prin exemplul pozitiv al fiecăruia, pentru ca ei să fie revigorați, să trăiască plini de fericire și mai apoi să se mântuiască.

Dar ce trebuie să facem atunci când ei se revoltă și nu mai iau în seamă sfaturile noastre, deși încercăm tot ceea ce ne stă în putință să îi facem să ne urmeze exemplul? Cuviosul Paisie ne amintește: copiii sunt ajutați și îndreptați numai prin exemplul nostru și niciodată cu forța! Dragostea dintre părinți afectează și dragostea pe care copiii o au față de părinți și față de ceilalți oameni. Tot Cuviosul Paisie spune: Când copiii văd dragostea și respectul pe care îl au părinții unul pentru celalalt, cum se poartă cu luare aminte unul față de celălalt, cum se roagă împreună și așa mai departe, atunci aceste imagini pozitive sunt imprimate în sufletul copilului. De aceea, spun că cea mai bună moștenire pe care părinții o pot lăsa copiilor este evlavia duhovnicească.

Copiii au nevoie de multă dragoste, dar și de multă îndrumare. Ei au nevoie să știe că părinții lor sunt dispuși să îi asculte, și să le pese de probleme lor așa încât și ei, la rândul lor, și de bunăvoie, să poată să le împărtășească neajunsurile și supărările, știind că vor fi iubiți, vor primi afecțiune și îndrumare.

Nu este adevărat oare că în zilele noastre, când viața cotidiană este așa stresantă, de multe ori nu mai avem timp să ascultăm și să le acordăm atenția atât de necesară copiilor noștri? Nu se întâmplă de multe ori ca programul încărcat de la serviciu să îi oblige pe copiii noștri să facă față singuri unor situații dificile din viața lor, sau mai grav, să se afunde cu totul în lumea virtuală a jocurilor și a altor distracții? Se pare că de prea multe ori nu avem suficient timp să oferim dragostea și îndrumarea părintească de care copiii noștri au atâta nevoie. Cunosc multe familii care nu mai iau masa împreună. În timpul copilăriei mele, masa luată în familie era o rutină zilnică. Este foarte important ca să petrecem cât mai mult timp în familie, mai ales când copiii vin de la școală sau după masa de seară. Trebuie să avem un ritm constant în timpul zilei, iar atunci când ne întoarcem acasă, să nu fim triști și stresați sau obosiți, pentru că nu vom aveam sensibilitatea necesară pentru a ne îngriji de creșterea și educarea copiilor noștri.

Țineți minte cuvintele Cuviosului Paisie: Copiii imită pe părinții lor încă din leagăn. Preiau tot ceea ce văd pe adulți că fac, și le înregistrează pe „o casetă goală”. De aceea părinții trebuie să se străduiască cât mai mult posibil să renunțe la patimi. Nu contează dacă aceste patimi au fost „moștenite” de la părinții lor de asemenea; tot vor trebui să dea seama pentru ele în fața lui Dumnezeu, nu numai pentru faptul că nu au încercat să scape de ele, ci mai ales pentru că au fost responsabili de transmiterea lor mai departe copiilor lor.

Bibliografie: Cuviosul Paisie al Muntelui Athos-Sfaturi Duhovnicești, vol IV, pp. 99-107.

Traducere și adaptare:
Sursa: