Cum se cuvine copiilor să-şi cinstească părinţii

Căsătorie

Cum se cuvine copiilor să-şi cinstească părinţii

    • Cum se cuvine copiilor să-şi cinstească părinţii
      Foto: Oana Nechifor

      Foto: Oana Nechifor

Cel ce-şi cinsteşte părinţii săi şi ascultă poruncile lor, acela se va curăţi de păcatele sale şi Dumnezeu îl va cinsti.

Ascultaţi, fraţilor, porunca Domnului pe care a spus-o către învăţătorul de lege din Evanghelie: „Aceasta este porunca cea dintâi şi mai mare, să iubeşti pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti mulţi ani pe pământ”. Cel ce-şi cinsteşte părinţii săi şi ascultă poruncile lor, acela se va curăţi de păcatele sale şi Dumnezeu îl va cinsti. Iar dacă cineva face rău părinţilor săi, acesta greşeşte înaintea lui Dumnezeu şi este blestemat de oameni.

Cel ce bate pe tatăl sau pe mama sa, să se despartă de Biserică şi cu moarte să moară. Pentru că este scris: „Blestemul tatălui usucă pe fiul cel nesupus, iar blestemul mamei îl dezrădăcinează. Că fiul nesupus, spre pierzare va fi”. Pentru că, cel ce mânie pe tată sau mustră pe mamă şi i se pare că nu greşeşte lui Dumnezeu, acesta este părtaş cu cei necuraţi, pentru care a zis Isaia: „Ridică-se cel necredincios şi să nu vadă slava Domnului”.

Şi iar zice în alt loc: „Ochiul care face semn spre tatăl, ocărând bătrâneţile mamei, să-l scobească corbii şi degrab să se mănânce de vulturi. Cel ce cinsteşte pe tată, se va veseli de fii şi în ziua necazului îl va izbăvi pe el Domnul şi-i va auzi rugăciunea lui. Cel ce ascultă pe Dumnezeu, va odihni pe maica sa. Cel ce face voia tatălui său, va trăi mult în bunătăţi”.

De aceea, fraţilor, să împliniţi voia părinţilor voştri cu fapta şi cuvântul, ca să vină peste voi binecuvântarea lor. Pentru că binecuvântarea tatălui întăreşte casa copiilor. Iar rugăciunea îi izbăveşte de ispite. Fraţilor, sprijiniţi bătrâneţele tatălui vostru, chiar de i se împuţinează mintea, să nu-l defăimaţi în inima voastră.

Să miluieşti pe tatăl tău, pentru că rugăciunea tatălui nu se va uita înaintea lui Dumnezeu. Şi să nu uiţi ostenelile mamei şi grija şi durerea ei pentru fii. Să nu zici în inima ta: „Iată, le-am făcut la părinţi haine multe, şi hrană...”, fiindcă nu-i poţi naşte. Atât să te doară inima pentru dânşii, pe cât îi doare pe ei pentru tine.

De aceea, să le slujiţi lor cu frică şi respect, ca să trăiţi bine aici şi să vă îndulciţi de viaţa ce va să vie. Amin.

(Cuvinte de la Sfinții Părinți, Editura Episcopiei Romanului, 1997, pp. 91-92)