„A fi creștin înseamnă să pui toată viața ta, toate darurile tale, în slujirea celorlați” – Părintele Visarion Alexa

Puterea de a ne pune în slujba celorlați, de a-i sluji pe ceilalți o avem doar de la Bunul Dumnezeu, pentru că știm că El a pus în fiecare dintre noi Darurile Sale.

Iisus spune că, dacă vrei ca darurile pe care ți le-a dat Domnul să fie lucrătoare, măsura acestei lucrări trebuie să fie slujirea celor de lângă tine. Dacă nu se întâmplă lucrul acesta, dacă începi să spui oamenilor că nu ai timp, dacă tu contezi cel mai mult dintre toți, dacă tu te comporți ca fiind șeful tuturor, dacă tu crezi că ești special și puternic, atunci aceasta este demonizare.

Vă voi spune cum procedau părinții din deșert: Avva Antonie cel Mare și Pavel cel simplu, ucenicul său. Unui om îi moare copilul, îl ia pe brațe și aleargă cu el la Avva Antonie:

- Ajută-mă, copilul meu a murit!

- Păi eu nu am nicio putere, de ce vii la mine?

- Am auzit că faci minuni.

- Eu nu fac nicio minune, nu am nicio putere, dar du-te la Pavel cel simplu, spune-i că te-am trimis eu și cere-i să facă ceea ce trebuie să facă.

Pleacă omul și bate la ușa lui Pavel cel simplu:

- Ce cauți la mine?

- Am venit să-mi înviezi copilul mort, căci Avva Antonie mi-a spus că tu poți.

- Eu nu pot nimic, dar pentru rugăciunile Avvei Antonie îți spun: „Ridică-te!”.

Și copilul a înviat. Vedeți dumneavoatră câtă smerenie, vedeți cum lucrează darurile în om? Smerit! Ei nu-și făceau cabinet de „făcători de minuni”, cum sunt în vremurile noastre tot felul de vraci, de descântători, de mari bioenergoterapeuți, radiezteziști, cititori în stele. E o nebunie aceasta, să mă iertați! Cum? Să crezi că tu ești cineva și că ai nu știu ce puteri miraculoase, vindecătoare și să-ți faci cabinet unde să le practici, câștigând bani din asta, profitând de suferințele oamenilor?!

Darurile noastre sunt de la Dumnezeu! De aceea, când cineva îți aduce mulțumire pentru ceva, smerit lucru este să te gândești că darurile pe care tu le-ai dăruit la rândul tău nu sunt de la tine, ci de la Domnul. Știți povestea aceea cu măgarul lui Buridan?

Un rege avea un măgar și, când ieșea cu el prin târg, toată lumea făcea adulație în fața lui, iar măgarul, văzând aceste plecăciuni își închipuia că lumea îl cinstește pe el. Într-o zi, a găsit grajdul deschis, a plecat spre târg și odată ajuns acolo a început să se poarte ca și cum el ar fi rege. Oamenii, văzând că măgarul e nebun, l-au prins și l-au legat. Cum stătea măgarul acolo, i-a venit în minte gândul acesta: „Oare nu cumva lumea se pleca în fața mea pentru că regele stătea pe spatele meu?”

Un măgar fără rege, așadar, e un simplu măgar! Dacă ești conștient că orice mulțumire, orice act de recunoștință pe care un om îl săvârșește față de tine este de fapt un act de recunoștință față de „Regele” tău, atunci vei fi foarte liniștit. Nu vor crește în tine mândria și slava deșartă, care mai devreme sau mai târziu te vor despărți de Dumnezeu!

A fi creștin este o mare lucrare. A fi creștin înseamnă să pui toată viața ta, toate darurile tale în slujirea celorlați, să înțelegi că, să riști să-ți pierzi sufletul, pentru „a câștiga” sufletele altora este cel mai măreț lucru pe care îl poți face.

În om e multă zarvă, sunt multe orgolii. În om e mereu dihotomie: un gând trage spre ordine, altul spre dezordine, unul spre ceartă, altul spre împăcare, unul spre smerenie, altul spre dreptate și dihotomia aceasta rupe pe om în două. Când, însă, începi să semeni Lui – împărtășindu-te cu inimă smerită, cu El – mintea și inima se liniștesc, orgoliul și mândria scad. În tine nu va mai exista această dihotomie, pentru că tu știi că în spatele tău stă „Regele”, că El este cel care ține în Mâini frâiele vieții tale și ale celor pe care-i iubești și cărora te dăruiești.

De la același autor

Ultimele din categorie