Dar și acum Dumnezeu a lucrat descoperirea moaștelor întru acest chip. Un anume Gheorghe, unul dintre bărbații care au săpat groapa, fiind om evlavios și iubitor de Hristos, sporit în petrecerea cea după Dumnezeu, pe când își săvârșea doxologia de seară și mulțumirea și pe când se ruga după obicei pentru toată casa lui, a fost prins puțin de somn.

La miezul nopții a văzut în vis o Împărăteasă slăvită și preastrălucită, șezând pe un tron slăvit și preastrălucit și în jurul ei stând roată bărbați purtători de lumină. Pe care văzându-i Gheorghe, fiind cuprins de multă frică, a căzut cu fața la picioarele lor și se ruga pentru viața lui, căci nu era în stare să rabde arătarea aceea nemaivăzută.

Unul dintre acei purtători de lumină, întinzând dreapta lui, l-a ridicat zicându-i: „Gheorghe, nu te teme, ci scoală și mâine dimineață la sinaxă vestește tuturor să pună în raclă moaștele Cuvioasei Parascheva, pe care le-au găsit acum, căci ea s-a născut și a crescut în acest ținut al Epivatelor, și a arătat toate nevoințele cele după Dumnezeu, și a fost învrednicită de starea pe care o vezi acum și de împărăție, și este din aceeași cetate cu voi și de același neam, și înalță stăruitor către Dumnezeu rugăciuni pentru fiecare dintre voi”.

Și acestea le-a spus acela, iar Împărăteasa aceea a spus că Gheorghe este apropiat ei și a zis către el: „Eu sunt din acest pământ în care voi locuiți acum, odraslă a lui, fiind numită Parascheva de la dumnezeiescul botez. Sârguiți dar acum să cinstiți cortul meu, iar eu voi cere de la Dumnezeu să vă izbăvească pe voi din pătimiri și din primejdii”.

Aceleași lucruri văzându-le și o femeie iubitoare de Dumnezeu se minuna întru sine. Iar Gheorghe, trezindu-se din somn, se minuna și el întru sine și se tot gândea la înfricoșata vedenie. Și pe când cugeta el acestea, mai sus pomenita Eftimia, fiind prietenă cu Gheorghe și locuind în apropiere, a venit la el și i-a povestit vedenia.

Auzind el acestea zise: „Pe sfânta pronie de sus, și eu am văzut acestea toate în vis în noaptea aceasta și numai la ele mă gândesc”. Așadar, ieşind, au vestit poporului cele văzute de ei amândoi în vis. Și adunându-se sobor de preoți și întregul popor de obște, cu lumânări și tămâieri, au petrecut multnevoitorul cort al Cuvioasei și l-au mutat ca pe o comoară de mult preț în Biserica Sfinților Apostoli, în care l-au așezat la loc de cinste. Și era a vedea racla cu trupul întreg, izvorând multe tămăduiri. Și acestea s-au întâmplat în Epivate, în patria cuvioasei.

[Extras din Viața și petrecerea Cuvioasei Maicii noastre Parascheva cea nouă, cea din Epivate, scrisă de Matei smeritul, Mitropolitul Mirelor (Cod. Patriarch. 161, f. 54-66)]